Anul 2017 a stat sub semnul celor mai mari proteste de după Revoluţia din România şi al crizelor guvernamentale mai mici sau mai mari, obişnuite la Bucureşti, în timp ce conducerea ţării a decis să direcţioneze bunăstarea creşterii economice – care a depăşit media europeană – spre salarii, nu spre investiţii. În spatele acestor evenimente a stat Partidul Social Democrat (PSD), care a câştigat detaşat alegerile parlamentare din 2016, şi preşedintele său, Liviu Dragnea. În plan politic intern, preşedintele Klaus Iohannis – ales în cea mai înaltă funcţie din stat în 2014 din fruntea Partidului Naţional Liberal (PNL), o formaţiune de centru-dreapta – a rămas cel mai puternic oponent al PSD, iar rolul partidelor de opoziţie, incapabile să depăşească momentul înfrângerii de la alegeri, a fost preluat de stradă. PSD, cu un procent de aproape 50% câştigat la alegeri, a format în ianuarie guvernul alături de formaţiunea liberală ALDE a preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu – grupare desprinsă din PNL -, al cărui partid a obţinut 6% din voturi. Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a semnat o colaborare parlamentară cu această coaliţie social-liberală. Legitimitatea măsurilor adoptate de majoritatea PSD-ALDE, în urma câştigării detaşate a alegerilor, putea fi pusă sub semnul întrebării doar de faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) i-a trimis în 2016 în judecată pe ambii şefi ai partidelor de guvernământ, Dragnea fiind şi condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare. Atât Dragnea, cât şi Tăriceanu – la fel ca mulţi alţi politicieni urmăriţi penal – neagă acuzaţiile care le sunt aduse, afişându-se drept victime ale unor răzbunări politice, iar, datorită implicării lor personale, mulţi au văzut toate încercările coaliţiei PSD-ALDE de a suprima abuzurile procurorilor şi a limita presupusa colaborare dintre serviciile secrete şi procurorii anticorupţie ca fiind nelegitime.
Dragnea şi Tăriceanu au dus în 2017 o luptă tot mai deschisă pentru „îmblânzirea” DNA, fiind de părere că instituţia funcţionează acum pe post de poliţie politică şi, în baza unor denunţuri false, îndepărtează rând pe rând politicieni aleşi legitim, care se opun obscurului “stat paralel”, ce conduce România din culise. După ce au anunţat creşterile salariale şi reducerea impozitelor promise în campania electorală, coaliţia PSD-ALDE a precizat la începutul anului că a venit momentul modificării Codului Penal şi al Codului de Procedură Penală, dar adversarii lor politici şi-au convins imediat aderenţii că Dragnea şi Tăriceanu vor doar să îşi salveze pielea şi urmăresc să elimine până şi ideea că în România va putea fi oprit furtul din banii publici, iar cei care profită de încălcarea legii vor putea fi traşi la răspundere. După săptămâni întregi în care zeci, chiar sute de mii de oameni au ieşit în stradă cu pancarte şi sloganuri anticorupţie, coaliţia de guvernământ a schimbat tactica şi a încercat, în loc de un atac fulger (adoptarea unei ordonanţe de urgenţă), legiferarea îngrădirii puterilor exagerate ale procurorilor, printr-un război al paşilor mărunţi care demontează încet, dar sigur, rezistenţa (modificarea legilor în Parlament). Şi această tactică a stârnit săptămâni întregi de proteste, dar de o amploare mai mică.
Mobilizaţi pe Facebook, de data aceasta au ieşit în stradă câteva zeci de mii de oameni, spre deosebire de sutele de mii care au protestat la începutul anului. Între timp a trecut anul fără ca amendamentele privind reorganizarea sistemului judiciar şi modificarea articolelor neconstituţionale din Codul Penal să intre în vigoare, iar coaliţia PSD-ALDE nu şi-a îndeplinit promisiunile electorale, fiind nevoită să se confrunte şi cu nemulţumirea societăţii. Deşi măsurile fiscale adoptate au majorat cu 10% salariul real (valoarea bunurilor şi al serviciilor pe care un angajat le poate cumpăra din banii câştigaţi), în toamnă sindicatele au început să protesteze, deoarece singurul mod în care Guvernul a putut să se ţină de cuvânt şi să majoreze cu încă 25% salariile bugetarilor a fost să treacă plata contribuţiilor sociale la angajat.
Astfel, după 1 ianuarie 2018 majorarea salariului brut nu va mai însemna o creştere a venitului, în cazurile fericite salariul net nu va scădea. În 2017, între două sezoane de proteste, liderii politici au găsit timp şi pentru o criză guvernamentală, care însă nu a zguduit societatea, deoarece, în locul necunoscutului Sorin Grindeanu, în fruntea Guvernului României a ajuns la fel de puţin cunoscutul Mihai Tudose. Ţara este nevoită să înveţe nume noi de premier, deoarece artizanul succesului de la alegeri al PSD, Liviu Dragnea, nu îşi poate revendica funcţia din cauza cazierului, fiind nevoit să lase conducerea ţării pe mâna unor locţiitori care par loiali la început, dar tind, mai devreme sau mai târziu, să devină independenţi. Picanteria remanierii guvernamentale din iunie a fost că prim-ministrul Grindeanu nu a fost dispus să demisioneze din funcţie, motiv pentru care PSD a fost nevoit să depună o moţiune de cenzură împotriva propriului guvern. Din această ciorovăială politică, şi UDMR a ieşit puţin şifonată, deoarece a încercat să speculeze impasul lui Dragnea, negociind voturi pentru unele proiecte de interes pentru maghiari. Uniunea a devenit însă ţinta unor atacuri ale opoziţiei naţionaliste, iar, după momentul de criză al remanierii, coaliţia PSD-ALDE s-a folosit de argumentul naţionalist pentru a amâna discutarea proiectelor de importanţă pentru maghiari./lendrefy/dstanesc
