Şi în primele zile ale anului 2018 presa internaţională ia pulsul planetei şi se opreşte cu precădere asupra zonelor fierbinţi, cum sunt Peninsula Coreeană şi Iranul.
„Ayatollahul Ali Khamenei acuză puterile străine că folosesc ‘toate mijloacele aflate la dispoziţia lor’, pe fondul intensificării reprimării protestatarilor”, scrie The Guardian. Totuşi, liderul spiritual suprem al Iranului „nu a precizat ce persoane sau ţări s-ar putea afla în spatele demonstraţiilor” din Teheran şi de mai departe, notează New York Times. Le Monde precizează că manifestaţiile au început joi, „cu sloganuri împotriva corupţiei şi a situaţiei economice a ţării sugrumate de sancţiunile internaţionale” şi contra preşedintelui Hassan Rouhani, dar au luat foarte repede o turnură politică, vizând întregul sistem şi chiar diplomaţia regională a Teheranului, în special angajamentul financiar şi militar în Siria, de partea preşedintelui Bashar al-Assad”. „Nu este nici o revoluţie, nici o mişcare politică, ci mai curând explozia frustrărilor provocate de stagnarea politică şi economică”, apreciază un analist de la International Crisis Group, citat de ziarul elveţian Le Temps. Acelaşi analist este de părere că deocamdată „guvernul nu pare înclinat să folosească forţa brută, de teamă ca aceasta să nu facă jocul opozanţilor interni sau duşmanilor din străinătate”. Cotidianul portughez Diario de Noticias încearcă să identifice „adversarii externi şi interni aflaţi în vizorul lui Rouhani”. Căci, „pe de o parte, guvernul acuză ‘elemente ostile’ din străinătate de aţâţarea mişcării de protest”, iar „pe de altă parte, acesta bănuieşte că ultraconservatorii, rivali ai curentului mai moderat al lui Rouhani, încearcă să saboteze politica guvernului”, relevă Diario de Noticias, cu precizarea că preşedintele american s-a adresat pentru a treia oară iranienilor, prin intermediul reţelelor sociale, premierul Israelului a adresat şi el un mesaj de susţinere „poporului iranian în nobila sa revendicare a libertăţii”, iar, din Europa, ministrul de externe german, Sigmar Gabriel, „a făcut apel la respectarea dreptului de a demonstra şi la încetarea violenţei”. Şi, dacă „protestele nu dau semne de diminuare, cresc temerile legate de un răspuns mai dur al autorităţilor”, estimează Washington Post, cu menţiunea că aceasta este „cea mai gravă criză internă prin care Iranul a trecut” din 2009. Acelaşi ziar din capitala americană relatează că Seoul-ul salută oferta de dialog a preşedintelui nord-coreean, dar că „experţii se îndoiesc că iniţiativa va duce la o reducere de durată a tensiunilor”. În schimb, iniţiativa „ar putea diviza Coreea de Sud şi Statele Unite”, „subminând abordarea intransigentă a administraţiei Trump şi creând o falie în alianţa (dintre Seoul şi Washington) care durează de câteva decenii”, opinează New York Times. Oricum, cotidianul italian La Repubblica reliefează că „este pentru prima dată când Kim anunţă posibilitatea ca atleţii de la Phenian să participe la Jocurile Olimpice de Iarnă”, care vor avea loc luna viitoare în Coreea de Sud. Mai aproape de noi, pe continentul european, Wall Street Journal stabileşte că principala provocare cu care se va confrunta Europa în anul care abia a început va fi „menţinerea dinamismului economic” clădit în 2017. Un dinamism pe care Franţa vizează să-l menţină prin „edificarea unei coloane vertebrale comerciale care să se întindă de la Europa la Beijing, trecând prin Moscova, în ideea că Rusia şi China vor acţiona ca o contrapondere la relaţiile comerciale tot mai incerte cu Statele Unite şi Marea Britanie”. Brexitul va fi de altfel unul dintre cele mai dificile dosare ale preşedinţiei Uniunii Europene, pe care de la 1 ianuarie Bulgaria o exercită în premieră, scrie agenţia de presă sofiotă Mediapool. Aceeaşi agenţie de presă ne informează că „preşedintele bulgar a făcut uz de veto împotriva legii de combatere a corupţiei şi confiscare a averilor dobândite în mod ilegal”. „Eu cred că legea adoptată nu doar că nu creează o bază legală adecvată pentru combaterea corupţiei, dar chiar va face dificilă lupta împotriva acesteia”, a spus Radev, citat de publicaţia online Novinite, care adaugă că şi analiştii „şi-au exprimat preocuparea că proiectul legislativ nu este adecvat obiectivului vizat, întrucât noua unitate care va avea acest scop, a cărei conducere urma să fie desemnată de Parlament, ar fi putut să nu fie realmente independentă şi ar fi putut fi folosită de cei aflaţi la putere pentru condamnarea adversarilor”. Un alt preşedinte, cel din Moldova de la est de Prut, se plasează şi el în zona de interes a presei străine. Igor Dodon a fost „suspendat din funcţie de Curtea Constituţională”, relatează agenţia de presă rusă Interfax, cu precizarea că este vorba de o suspendare temporară a atribuţiilor şefului statului, „ca urmare a faptului că a respins din nou candidaturile propuse de premier pentru cinci funcţii de ministru şi două de vicepremier”, în condiţiile în care legea îi permite să respingă candidaturile o singură dată. „Şeful statului moldovean este deseori în dezacord cu guvernul”, remarcă ziarul francez Le Figaro. Iar de la Chişinău, cotidianul Timpul ne lămureşte că decretul privind numirea noilor miniştri va fi semnat de preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, iar „în cazul apariţiei, pe viitor, a unor situaţii similare, Curtea Constituţională va trebui sesizată de fiecare dată”. Şi tot de la Chişinău, Info-Prim Neo opinează că „dorinţa Bulgariei, în calitate de stat care asigură preşedinţia UE, şi a Bruxelles-ului în general de a se concentra asupra integrării Balcanilor de Vest în spaţiul european” ar putea pune în umbră Moldova, pe termen lung şi mediu.
Adriana Buzoianu
