Cele trei partide maghiare, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), Partidul Popular Maghiar Transilvan (PPMT) şi Partidul Civic Maghiar (PCM) au semnat luni 8 ianuarie, la Cluj, o declaraţie comună prin care au declarat că vor stabili împreună principiile de bază ale diferitelor forme de autonomie solicitate de acestea pentru comunităţile maghiare din România, inclusiv autonomia teritorială pentru Ţinutul Secuiesc.
Reacţia principalelor partide româneşti a fost promptă şi univocă. Liviu Dragnea, preşedintele Partidului Social Democrat a afirmat că autonomia teritorială pentru Ţinutul Secuiesc este un lucru neconstituţional, de neacceptat şi de nenegociat. Ludovic Orban, preşedintele Partidului Naţional Liberal (PNL) referindu-se la aceeaşi autonomie a Ţinutului Secuiesc a declarat că „Le respingem categoric. Se ştie foarte clar că în Constituţie sunt anumite chestiuni care nu pot fi revizuite”
Presa de limbă română a reacţionat şi ea la unison, respingând ideea autonomiei teritoriale în general şi a Ţinutului Secuiesc în special, ca neconstituţionale, în unele cazuri considerând aceste demersuri ca fiind antiromâneşti (Antena 3, Realitatea TV).
Presa de limbă maghiară din România a comentat cu oarece scepticism iniţiativa celor trei partide maghiare, susţinând, că dacă în cei 25 de ani de când a fost lansată de UDMR Declaraţia de la Cluj (cea care prima dată după ’89 a formulat necesitatea creării unui cadru juridic pentru diferite forme de autonomii n.r.) nu s-a întâmplat nimic, atunci este greu de crezut că lucrurile se vor schimba de acum înainte.
Până în prezent a fost depusă în parlament o propunere legislativă privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Aceasta a fost înaintată de trei ori şi de două ori a fost respinsă fără să fie dezbătută în fond. A treia tentativă – despre care Rador v-a informat – va avea probabil o soartă similară. În anul 2005 guvernul (din care pe vremea respectivă făcea parte şi UDMR) a depus la parlament o iniţiativă legislativă privind autonomia culturală, care însă nu a fost dezbătută nici până în prezent.
Pe lângă opoziţia – neobişnuit de fermă şi unită – a partidelor româneşti, autonomia solicitată de organizaţiile maghiare are şi alte probleme, motiv pentru care şansele de adoptare ale acesteia sunt practic nule.
Prima şi cea mai importantă deficienţă este nedefinirea conceptului. Până în prezent prin niciun demers legislativ nu a fost descris în amănunt cum ar funcţiona autonomia teritorială. Cum s-ar împărţi competenţele între administraţia centrală (guvernul) şi cea locală (autonomă), care ar fi raporturile dintre cele două entităţi, cum s-ar stabili bugetul regiunii autonome etc. În lipsa unui proiect concret, nu se poate trece la o negociere politică. Mai trebuie menţionat că, pentru a se putea realiza autonomia teritorială este nevoie de modificarea Constituţiei (lucru recunoscut și de către liderii UDMR), revizuire care, în condiţiile actuale, este foarte dificilă.
A doua problemă este una conceptuală. UDMR – aşa cum Rador v-a informat – este principalul promotor al proiectului numit Iniţiativa Minority SafePack, prin care se doreşte ca Uniunea Europeană – inclusiv prin mijloace juridice – să vegheze la respectarea drepturilor minorităţilor naţionale din statele membre. Aşa cum a atras atenţia sociologul Magyari Nándor László la o emisiune difuzată de Redacţia Minorităţi din cadrul SRR, UDMR ar trebui să se hotărască, dacă doreşte să garanteze drepturile minorităţii maghiare prin crearea unui statut de autonomie pentru comunitate sau să apeleze la UE prin Iniţiativa Minority SafePack, pentru că cele două lucruri se exclud. Am putea să mai adăugăm că tot UDMR – printr-o fundaţia a sa – acordă asistenţă celor care doresc să obţină şi cetăţenia maghiară. Cei care devin cetăţeni maghiari, beneficiază implicit de protecţia statului maghiar. Încurajarea primirii dublei cetăţenii a maghiarilor din România, dublată de campania electorală dusă de UDMR în favoarea partidului de guvernământ din Ungaria, creează confuzii în ceea ce priveşte viziunea formaţiunii politice condusă de Kelemen Hunor despre viitorul pe care îl doresc pentru maghiarii din România.
În sfârşit, ce de-a treia problemă reprezintă conjunctura internaţională. În urma crizei catalane, tendinţele de independenţă manifestate de Scoţia, Irlanda de Nord şi mai nou de Ţara Galilor şi Corsica, UE receptează aceste demersuri mai mult ca surse de tensiuni, ca atare nu sunt încurajate.
În aceste condiţii, autonomia nerealizabilă mai mult încurcă, decât ajută UDMR şi celelalte partide maghiare. Autonomia blochează orice proiect strategic alternativ, dar realizarea acesteia este practic imposibilă. După 25 de ani, atractivitatea autonomiei pentru electoratul maghiar a scăzut semnificativ (aşa cum rezultă şi din reacţiile presei maghiare), în timp ce alt mijloc mobilizator pentru vot în timpul campaniilor electorale nu există.
Autor: Székely Ervin
RADOR – 10 inanuarie 2018
