Urmare a bunăvoinţei bunului Dumnezeu, doresc să vă transmit câteva gânduri ale cărui mesager sunt, acum la începutul unui an care să fie unul istoric şi de referinţă pentru noi toţi cei care încă mai simt şi mai gândesc româneşte.
Vă rog să aveţi amabilitatea de a-mi acorda câteva minute, pentru a înţelege ce avem de făcut noi, românii, în număr cât mai mare, în 2018.
Masoneria, ca multe alte instituţii existente pe lumea aceasta, a avut un rol în societate uneori pozitiv, alteori negativ; totul a depins de conjunctura istorică şi, în special, de verticalitatea reprezentanţilor acesteia.
Masoneria pe care eu o practic şi o promovez de ani de zile este o masonerie românească, pentru români, pe înţelesul românilor, o masonerie pe fundament creştin ortodox în special, dar şi pe al altor religii, masoneria fiind universală.
Dacă în alte religii Dumnezeu se studiază, în ortodoxism Dumnezeu se simte. Este exact ce se doreşte şi ce trebuie să practice masoneria de aici, şi anume să simţim divinitatea din noi, spiritualitatea. Nimic altceva. De astfel de simţiri avem nevoie, ca masoni constructori, pentru că, dacă ajungem să îl simţim pe Dumnezeu în noi, suntem capabili să îl înţelegem pe Marele Arhitect al Universului.
De aceea, afirm că masoneria din lumea ortodoxă trebuie să fie o masonerie mult mai operativă decât cea din lumea altor religii, deci mult mai folositoare omului conştient de necesităţile sale spirituale. Cred că uşor, uşor, lumea raţională occidentală, se va întoarce cu faţa către lumina spiritualităţii orientale.
Masoneria nu face altceva decât să-l readucă pe om, prin intermediul lucrării individuale, personale, efectuate în baza simbolurilor construcţiei fizice şi materiale, în stadiul primordial, adică în stadiul pur. În masonerie se constituie tradiţia biblică creştină, jurăm pe Biblie deschisă la Sfânta Evanghelie a Apostolului Ioan, la vedere, Biblia fiind una din cele trei mari lumini ale noastre.
Avem obligaţia să facem o masonerie tradiţională, care să vorbească lumii prin fapte, prin creştere spirituală şi morală, astăzi, în contextul unei crize morale a valorilor.
Trebuie ştiut faptul că, pentru a deveni mason, trebuie să crezi nestrămutat în Dumnezeu, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, să se ştie că noi vorbim lumii prin fapte, că binele îl facem în taină, aşa cum propovăduiesc sfintele noastre scripturi. Preoţii noştrii, respectaţii noştri preoţi, trebuie să cunoască faptul că masoneria repudiază din plin sectele care ne-au năpădit credinţa şi ţara.
Noi, fraţii din Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, suntem preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele pe care le întâmpină societatea contemporană, devenind astfel coloana de susţinere istorică, socială şi, în cea mai mare parte, metafizică a structurilor, pe care am început să o dezvoltăm împreună cu ilustrul frate Nicu Filip, Primul Mare Maestru al masoneriei române de după 1989 şi cel care m-a investit cu toate prerogativele masonice, acela de Mare Maestru.
Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice constituie dovada maturităţii gândirii masonice, obţinută prin adâncirea izvoarelor şi convergenţa lor într-o entitate doctrinară constituţional-filozofic masonică, pentru promovarea tradiţiei şi a doctrinei metafizice din România, printr-un îndemn real la o meditaţie privind sacralitatea Universului, a omului şi a lumii.
În România, masoneria a traversat mai multe regimuri, unele bune, altele mai puţin bune, reuşind să-şi aducă astfel, mai mult sau mai puţin, contribuţia sa iniţiatică la construcţia unei societăţi de elită, progresiste şi perfectibile; practic, la fel ca şi viaţa, ce-şi urmează cursul în pulsaţii, foarte frumos exprimat – dacă îmi permiteţi o trimitere la Brâncuşi – în Coloana Infinitului.
După 1989, mai bine zis după 45 de ani de întuneric, când masoneria a fost interzisă, am continuat cu cei câţiva supravieţuitori, „pleşuvii”, cum le zic eu, toţi peste 90 de ani, să reorganizăm acest Ordin iniţiatic, considerând că un om liber are dreptul la dezvoltarea continuă a propriei fiinţe, prin autocunoaştere, autoperfecţionare şi prin înţelegerea simbolurilor în fraternitate.
Pe 24 ianuarie 2018, împlinim 25 de ani de la reluarea instituţională a activităţii masonice în România.
Din păcate, eforturile noastre au eşuat din cauza infiltrării masive în rândurile masoneriei, sub masca onorabilităţii Ordinului, a fel şi fel de oameni, unii fie ca să-şi ascundă un trecut, alţii fie ca să obţină diverse avantaje materiale, ajungându-se la o diluare a prestigiului masoneriei de altădată, aşa cum probabil aţi auzit şi din presă în decursul anilor.
Împreună cu primul Mare Maestru Nicu Filip, de după 1989, am contestat în 2002 corupţia care s-a infiltrat în Ordinul Masonic Român, lucru apoi frecvent prezentat de mass-media, prin nenumăratele cazuri de corupţie ale multora, ştiind că aceştia sunt francmasoni, motiv pentru care am hotărât să avem un ţel, acela de regenerare a masoneriei române, pentru ca România să-şi ocupe locul legitim în lume.
Aşadar, ne aflăm într-o perioadă foarte dificilă din toate punctele de vedere, într-o direcţie nu tocmai foarte bună. Din aceste motive, considerăm oportun ca, în acest an al Centenarului Marii Uniri, să facem un apel la toţi cei care doresc să salveze viitorul copiilor noştri, unindu-ne într-o aceeaşi simţire, gândire de bine şi moralitate, aşa cum au făcut-o şi înaintaşii noştrii, semnatarii Marii Uniri de la 1918, care au fost toţi francmasoni, o generaţie care şi-a făcut pe deplin datoria.
În 2018/6018 avem datoria fraternă supremă să aducem un adânc omagiu şi recunoştinţă generaţiei fraţilor care au înfăptuit Marea Unire la 1918, prin construcţia unei noi arhitecturi masonice româneşti, curate şi durabile, respectând cu stricteţe Constituţia şi Regulamentul Masonic tradiţional, cu fraţi noi la vremuri noi, în şantierele noastre masonice de pe întreg cuprinsul ţării, pentru a avea Mari Loji Regionale puternice şi folositoare omului şi umanităţii.
În concluzie, chiar dacă este un subiect mai puţin cunoscut dumneavoastră şi poate nu doriţi să vă implicaţi direct, eu vă rog din tot sufletul să reflectaţi adânc şi să găsim o modalitate de a scoate la lumină această ţară, România, aflată într-o criză majoră, cu riscuri de neînchipuit acum, care ne pot afecta pe noi şi pe copiii noştri în viitor.
Ca Loji de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, dorim să-i aducem la aceeaşi masă, de această dată ovală, fără colţuri şi asperităţi, pe toţi oamenii de valoare, care să-şi dezvolte în continuare un caracter moral şi spiritual foarte puternic, să construiască o frăţie cu adevărat iniţiatică, de elită, profund patriotică şi să promoveze o masonerie românească, pentru români, pe înţelesul românilor, o masonerie tradiţională, regulară, ritualică, morală şi spirituală.
Vă rog să nu vă întrebaţi de unde avem datele de contact şi nici de ce tocmai dumneavoastră aţi fost contactat, deoarece le-am selectat de pe site-urile oficiale şi deoarece reprezentaţi instituţii, profesii diverse, sunteţi personalitaţi pe care societatea se poate sprijini, iar noi dorim să creăm un puternic curent de opinie, atitudine şi solidaritate a elitelor, care să aibă un rezultat pozitiv, anume acela de asanare morală a societăţii româneşti.
Avem plăcerea de a vă transmite linkul revistei CUVÂNT MASONIC, http://www.cuvantmasonic.ro/cat/revista-cuvant-masonic/, editată de Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti (membru A.M.M.L.A.-Asociaţia Muzeelor, Bibliotecilor, Librăriilor şi Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles), ediţia on-line 2017, singura publicaţie de acest gen din România, editată în română şi franceză; varianta tipărită poate fi comandată şi primită gratuit prin poşta curier.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi aştept un semn al speranţei şi al dorinţei de a construi împreună o lume mai bună şi mai paşnică.
Cu recunoştinţă,
Viorel Dănacu
Mare Maestru
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI –
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice,
Preşedinte
Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti
Telefon 0745.66.77.40
