Televiziunea Română a început să emită la 31 decembrie 1956 dintr-un studio improvizat aflat în cartierul Floreasca, pe str. Moliere, nr.2. Apoi Televiziunea Română s-a dezvoltat treptat. Până în 1968 a existat un singur canal de televiziune care acoperea prin reţeaua terestră circa 85% din teritoriul României. Considerată un mijloc de propagandă, până în 1985 dezvoltarea Televiziunii Române a fost sprijinită de conducerea statului. La început, responsabil de acest proiect a fost numit Paul Niculescu Mizil, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist:
„În 1957, noi am făcut primul studio de televiziune. Studioul ăsta prim de televiziune l-am făcut în [strada] Molière. Cu nişte eforturi fantastice! Gheorghiu Dej ţinea să avem şi noi televiziune. Da’noi nu aveam nici forţă prea mare şi nici nu prea aveam acces la tehnologia occidentală! Şi-atuncea noi am făcut cum am putut acest studio.
Prima problemă s-a pus [când a trebuit] să extindem programul 1…. A doua problemă s-a pus [când a trebuit] să extindem programul 2. Domnule, noi am avut un ajutor extraordinar din partea tehnicienilor în materie de telecomunicaţii! Noi am reuşit să extindem întregul program de televiziune cu o reţea de radio-relee construită la Politehnica din Bucureşti. De către inginerii noştri. Şi de Ministerul Comunicaţiilor. Pentru că nu puteam să cumpărăm din Apus. Şi pentru că teritoriul României este foarte ondulat, erau zone unde trebuia o staţie releu doar pentru “gaura” aia, doar pentru locul acela. A fost o muncă titanică, uriaşă! Eu aveam pe masă o hartă, unde pătrunde, unde nu pătrunde semnalul… Pe urmă, puţin mai târziu Gheorghiu Dej ne-a dat sarcină: “Mă, trebuie să pătrundem în Basarabia!” Asta a fost o decizie politică! Azi se spune că pe noi nu ne-am interesat Basarabia… Păi, am construit o staţie la Iaşi, care bătea mai bine pe teritoriul Basarabiei decât pe teritoriul românesc. Noi vroiam întâi să fim auziţi şi al doilea să se păstreze limba română!
Pe urmă am avut ambiţia să-i batem pe bulgari. Eu am participat la reuniunea Ceauşescu – Jivkov în care… Jivkov se plângea că bulgarii toţi învaţă limba română. Până în 1985 când s-a redus programul românesc… după acest an noi toţi urmăream emisiunile bulgare şi ne uitam la meciuri…”
[Arhiva de istorie orală – Radio România. Interviu realizat de profesor Ioan Scurtu şi Mariana Conovici, 1997]
