Au luat cu asalt Reichstag-ul, au transformat terorismul în comedie absurdă și le-au cerut răspunsuri spectatorilor lor. Faceți cunoștință cu cinci dramaturgi care se luptă cu crizele de pe tot continentul: Ismael Saïdi din Belgia, Esmeray Özatik din Turcia, Milo Rau din Elveţia, Marianna Calbari din Grecia şi Gianina Cărbunariu din România. Iată ce scrie The Guardian despre dramaturgul român:
Gianina Cărbunariu, România
În prima ei piesă, „Stop the Tempo” din 2004, Gianina Cărbunariu a explorat nesiguranța unei generații de români care s-a maturizat după căderea comunismului din 1989. Două piese ulterioare au fost inspirate de arhivele Securității, poliția secretă din era comunistă, pe care ea le-a vizitat zilnic timp de trei luni. „Nu am sentimentul că noi am rezolvat-o cu trecutul într-un mod normal”, spune ea.
Atunci când Cărbunariu și-a fondat compania DramAcum în București, scopul ei era să promoveze un nou tip de teatru românesc. „Stilul utilizat de dramaturgi înainte de 1989 era foarte evaziv, metaforic – la acea vreme ei aveau de-a face cu cenzura. Dar era imposibil să se mai continue așa.”
O piesă venită după aceea, „20/20”, investiga valul de naționalism care a urmat căderii comunismului și ciocnirile violente dintre unguri și români pe străzile din Târgu Mureș. Evenimentele au fost rareori pomenite în ultimele două decenii, iar localnicii au avut nevoie de timp pentru a se deschide atunci când ea i-a intervievat. După premiera spectacolului în oraș a urmat o discuție de două ore cu audiența. „Veneau cu propriile lor povești, iar asta îmbunătățea modul în care jucau actorii.”
Cărbunariu s-a ocupat și de gazele de șist și fracking, de divizările etnice și de discriminare, prin intermediul realităților dure ale migrației economice – ultima oară în „Kebab”, o piesă începută în cursul unui stagiu la Royal Court din Londra. „Oameni obișnuiți”, din 2016, s-a ocupat de subiectul avertizorilor de integritate, de ceea ce-i motivează și de repercursiunile pe care le suferă ei. Piesa s-a bazat pe interviuri cu trei români, trei britanici și doi italieni care au atras atenția asupra unor practici corupte la locul lor de muncă, acțiunea fiind punctată cu fragmente din interviurile propriu-zise.
În cea mai nouă piesă a ei, „Sprechen Sie Schweigen?” („Vorbiți tăcere?”), trei actori români, un ungur și doi germani dezbat subiectul mâinii de lucru ieftine care se duce din România în Germania. Spectacolul se concentrează pe delegarea unor munci precum îngrijirea bătrânilor și pe cei care își riscă sănătatea și fericirea pentru a munci în străinătate. Titlul se referă la tăcerea multor muncitori care tolerează situații dificile știind că nu vor fi ajutați de autorități, cât și la tăcerea țărilor înseși. „Unul dintre actorii români a muncit ca mână de lucru ieftină în Germania”, spune ea. „Toți cei din echipă cunosc pe cineva care a muncit în străinătate. Face parte din viața lor.”
În 2017 Cărbunariu a devenit director general al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, un mic oraș din nord-estul României. „Acest teatru avea o reputație foarte bună pe vremea comunismului. Întrucât era foarte îndepărtat de București, artiștii care doreau să facă muncă experimentală mergeau acolo. Acesta e ADN-ul lui. Eu am venit să construiesc pornind de la asta.” (Kit Gillet)
Articol de Daniel Boffey, Constanze Letsch, Philip Oltermann, Helena Smith și Kit Gillet
https://www.theguardian.com/stage/2018/feb/12/europe-political-playwrights-theatre
Traducere: Andrei Suba/asuba/abuzoian
THE GUARDIAN (Marea Britanie) – 12 februarie 2018
