Situația din Africa de Sud s-a precipitat miercuri, 14 februarie, când preşedintele Jacob Zuma a primit un ultimatum de la propriul său partid: ori demisionează, ori va fi demis de parlament. Şeful statului sud-african care conducea ţara începând din anul 2009 şi care a fost acuzat de o serie de acte de corupţie, nu s-a arătat dispus să demisioneze nici măcar în după-amiaza aceleiași zile, însă miercuri seara şi-a prezentat totuşi demisia. Acest fapt a simplificat procedura de predare a puterii şi legislativul – aşa cum Rador v-a informat – l-a ales ieri după-amiază pe noul preşedinte al ţării, Cyril Ramaphosa.
Pentru comentatorii politici nu demiterea lui Zuma a constituit o surpriză, ci faptul că un preşedinte care este acuzat de comiterea a nu mai puţin de 780 de infracţiuni, printre care corupţie, spălare de bani, înşeleciune, evaziune fiscală etc. şi-a putut păstra funcţia pentru un timp atât de îndelungat. Deşi Zuma a fost o personalitate controversată din momentul în care a fost ales, partidul său Congresul Naţional African (ANC) care în prezent este partid de guvernământ în Africa de Sud, l-a sprijinit şi a reuşit să supravieţuiească la opt moţiuni de cenzură. Motivul acestei solidarităţi ar fi putut să fie teama partidului de scindare, aşa că probabil au preferat răul cel mic şi anume păstrarea lui Zuma, decât pierderea puterii. Demiterea lui Zuma a mai comportat un risc şi anume că face parte din cea mai mare minoritate sud-africană şi anume, din tribul zulu – care constituie un sfert din populaţia ţării – şi o eventuală demitere a lui Zuma putea să provoace conflicte tribale. Trebuie reamintit în acest context că Zuma a ţinut foarte mult la propriul trib. Din rândul acestuia au fost aleşi înalţi funcţionari în administraţie, în poliţie, dar persoane din tribul zulu au fost selectate şi în conducerea partidului ANC. Universitatea Zulunand a recompensat aceste gesturi prezidenţiale cu acordarea titlului de Doctor Honoris Causa lui Jakob Zuma. Este indubitabil totodată că Zuma are o personalitate carismatică, bucurându-se de popularitate în rândul populaţiei cu un nivel de şcolarizare scăzut. Poate că unul dintre motive l-a reprezentat viziunea sa tradiţionalistă în ceea ce priveşte familia, chiar el trăind în poligamie. Mult timp a fost ferit de cercetarea afacerilor sale dubioase, pentru că a luptat împotriva apartheid-ului. În copilărie, acesta a păstorit capre, iar pregătire şcolară nu are. Pentru activitatea sa politică de luptă împotriva rasismului, a petrecut zece ani în închisoarea din Robben Island.
Motivul pentru care Zuma a devenit totuşi indezirabil pentru ANC este faptul că este considerat răspunzător pentru situaţia economică grea în care a ajuns Africa de Sud. Noul preşedinte Cyril Ramaphosa va avea misiunea deloc uşoară să redreseze motoarele economiei. Probabil că şi despre această provocare va vorbi azi, când va face un bilanţ al guvernării lui Zuma şi își va prezenta propriul program. Trebuie să ducă un război pe mai multe fronturi: în plan politic trebuie să menţină unitatea partidului şi liniştea în ţară; pe plan social trebuie să reducă diferenţele uriaşe dintre bogaţi şi săraci; iar economic urmează să adopte acele măsuri economice şi fiscale, care fac posibilă o dezvoltare economică sustenabilă.
Ramaphosa s-a născut în 1952. Şi acesta a luptat împotriva apartheid-ului. Ca om de afaceri a adunat o avere considerabilă, de peste 450 milioane de dolari. Printre altele, a fost proprietarul lanţului de restaurante Mc Donald’s din Africa de Sud. Este considerat un foarte bun orator şi un negociator abil. Acesta a fost negociatorul şef al ANC atunci când Africa de Sud a trecut pe drumul democraţiei, astfel a avut un rol cheie în faptul că în 1994 ţara a putut să-şi organizeze primele alegeri democratice. Primul preşedinte ales democratic, figura iconică a ţării, Nelson Mandela şi-a văzut în Ramaphosa urmaşul. A devenit popular şi prin faptul că a fondat sindicatul minerilor, organizaţie care a ajuns foarte influentă. El a fost printre primii din partid care a criticat deschis corupţia din Africa de Sud, despre care a declarat că este cel mai mare obstacol în calea dezvoltării economice.
Ca aproape toţi politicienii, şi el are critici. I se reproşează că pentru el a fost prioritar construirea imperiului său financiar şi s-a ocupat mai puţin de economia ţării. Dar – spre deosebire de Zuma – niciodată nu a fost acuzat de comiterea vreunei ilegalităţi. În anul 2012 a criticat dur greva minerilor din Marikana care – după părerea sa –a fost organizată de „nişte infractori” (în urma ciocnirilor greviştilor cu jandarmii 34 de mineri şi-au pierdut viaţa). Ulterior însă și-a schimbat părerea şi a regretat declaraţiile. Ramaphosa este membru a tribului venda. Despre viaţa lui particulară se ştie foarte puţin. Este divorţat. Actuala sa soţie este sora miliardarului Patrice Motsepe (are în proprietate mai multe mine) și are în total patru copii.
Autor: Székely Ervin
RADOR – 16 februarie
