După alegerea lui Donald Trump la Casa Albă, mai mulţi analişti prevesteau că disputele, interesele contradictorii dintre Statele Unite şi Europa (care au existat dintotdeauna) se vor amplifica. Chiar dacă oficial nu se vorbeşte încă despre disensiuni, existenţa acestora în ultima perioadă a devenit evidentă, iar la mijloc este vorba despre bani.
Cât timp a fost vorba doar despre scandalul declanşat de Wikileaks, potrivit căruia în anul 2013 convorbirile telefonice ale Angelei Merkel au fost interceptate de către serviciul secret american NSA, Berlinul l-a considerat doar un gest neprietenos din partea aliatului, dar nu a socotit că e necesar să reacţioneze. În ultima vreme însă, este vorba despre mai mult, şi anume despre interese economice care tind să devină ireconciliabile. Totul a început la sfârşitul lunii trecute, când ministrul de externe american, Rex Tillerson a declarat în cadrul unei conferinţe de presă la Varşovia că gazoductul Nord Stream-2 dintre Rusia şi Germania reprezintă o ameninţare la adresa securităţii energetice a Europei, iar gazul rusesc ar putea să fie înlocuit fără niciun risc de gazul lichefiat american. Cu alte cuvinte, reprezentantul guvernului Statelor Unite a legat o problemă economică de una de securitate, acuzând în mod voalat conducerea germană că sacrifică interesele securităţii întregii Europe pentru a-şi asigura livrarea de gaze naturale relativ ieftine din Rusia. Oferta americană privind gazul lichefiat a fost receptată cu răceală din partea ţărilor UE. Gazul american este mai scump iar transportarea acestuia ridică probleme tehnice şi de securitate considerabile, în consecinţă construcţia gazoductului Nord Stream-2 pare a fi mult mai avantajoasă, chiar dacă unele ţări cum sunt ţările baltice şi grupul ţărilor de la Vişegrad nu sprijină acest proiect din motive de securitate.
Replica Germaniei nu a întârziat să apară. Sâmbătă, la cea de a 53-a Conferinţă despre Politica de Securitate (MSC) din München, ministrul de externe al Germaniei Sigmar Gabriel a declarat că ar trebui reduse sancţiunile economice faţă de Rusia aplicate după izbucnirea conflictului ucrainean.
Mai mult decât atât, oficialul german răspunzând la o întrebare a europarlamentarului Reinhard Bütikofer (membru al partidului ecologist german Die Grünen/Verzii) a declarat că cei care atacă construcţia gazoductului Nord Stream-2 doresc de fapt să întoarcă tendinţa liberalizării pieţei de gaze naturale. Politica nu poate să se amestece în problema întreprinzătorilor, în sensul de a-i influența de la ce operator să cumpere gazele naturale. Aluzia referitoare la Statele Unite era mai mult decât evidentă. De altfel, nu numai Germania, dar şi Austria au criticat sancţiunile americane adoptate împotriva Rusiei în data de 15 iunie anul trecut, spunând că acele măsuri nu afectează doar Rusia dar şi firmele europene care sunt interesate de construcţia gazoductului, considerând că asigurarea gazului natural pentru ţările din Europa este o problemă a Europei şi nu a Statelor Unite.
Un alt front care se deschide între cele două continente este legat de ideea din ce în ce mai conturată a Uniunii Europene de creare a armatei comune europene. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la conferinţa din München anterior amintită, a declarat că Statele Unite își va intensifica prezenţa europeană pentru că Europa nu este capabilă să se apere singură. Statele Unite sprijină ideea armatei comune europene atât timp cât aceasta nu devine o alternativă a NATO, ci o entitate complementară a acesteia. SUA nu şi-a întors faţa de la Europa – spunea Stoltenberg. Şi dacă până acuma nu era clar despre ce este vorba, atunci secretarul general al NATO a extras fără ocolişuri esenţa: NATO sprijină ideea sporirii cheltuielilor militare din partea ţărilor europene, dar banii ar trebui cheltuiţi pentru cumpărarea de arme şi echipamente militare fabricate în Statele Unite şi nu pentru dezvoltarea industriei militare europene.
Întrebarea care se pune în urma acestor declaraţii este: ce beneficii poate oferi Statele Unite Europei pentru ca aceasta să accepte să devină piaţă de desfacere pentru arme şi gaz lichefiat american? Securitate politică şi energetică am putea spune. Credem însă că pentru asigurarea securitații, Europa nu va accepta să plătească un preţ atât de mare, astfel că acest conflict nu se va stinge prea curând.
Autor: Székely Ervin, Rador
