Preşedintele Italiei, Sergio Mattarella dintr-o dată a devenit actorul politic cel mai important. Alegerile de duminică au creat un impas. Nici coaliţia de dreapta, nici partidul Mişcarea 5 Stele (M5S) cunoscut ca o forţă politică eurosceptică şi populistă nu a obţinut majoritatea absolută în legislativul italian. În această situaţie preşedintele este cel care decide cui dă posibilitatea să-şi formeze guvernul. Situaţia creată seamănă cu cea de anul trecut din Germania, când tratativele pentru formarea unui guvern de coaliţie între social-creştini plus creştin democraţii Angelei Merkel, ecologiştii şi liberalii au eşuat – aşa numita „Coaliţie jamaicană” (denumirea coaliţiei este dată de culorile partidelor care fac parte din această înţelegere – negru, verde şi galben – alăturate constituie culorile steagului naţional al Jamaicăi) –. Atunci preşedintele Frank-Walter Steinmaier a sugerat continuarea marii coaliţii – aşa numita GroKo (adică Großen Koalition) – având în vedere că alegerile anticipate nu ar aduce nimic bun nici pentru Germania, nici pentru Europa.
În Italia acum preşedintele poate să devină o forţă integratoare şi poate să încerce să creeze o coaliţie pro-europeană. Teoretic dintr-o astfel de coaliţie poate să facă parte orice partid care se angajează că respectă valorile europene şi nu doreşte să părăsească UE, precum şi zona euro. Sergio Mattarella este însă într-o situaţie mult mai dificilă, decât omologul său german pentru că în alegeri euroscepticii au primit mai multe voturi decât cei pro-europeni. Acest lucru însă nu înseamnă că italienii nu mai vor să rămână în UE, ci au dorit mai degrabă să-i sancţioneze pe politicienii care nu au onorat încrederea de care au beneficiat.
Partidul Democrat condus de Matteo Renzi a adoptat câteva decizii greşite (i se reproşează că au pus pe listele electorale ale partidului persoane apropiate de Renzi şi nu pe cei care aveau cele mai mari şanse de câştig). Degeaba Coaliţia de Dreapta are cele mai multe mandate, în cadrul acesteia Forza Italia condusă de Silvio Berlusconi a obţinut mai puţine procente decât a sperat (14%). Mulţi nu au uitat încă haosul care a domnit în ţară, în perioada când acesta a fost prim-ministru. Rezultatul surprinzător de bun al M5S (32,6%) se datorează faptului că – spun analiştii italieni – populaţia încă nu-l consideră un partid corupt. În schimb, partidul a obţinut foarte puţine mandate la alegeri locale, ceea ce înseamnă că nu sunt consideraţi încă apţi pentru a guverna. Totuşi, în ipoteza în care acest partid ar renunţa la tezele antieuropene, s-ar putea crea o coaliţie între M5S şi partidele de centru stânga şi partidul pro-european de orientare liberală Liberi e Uguali (LeU) (Liberi şi Egali). În acest sens a vorbit conducătorul listei partidului M5S, Luigi di Maio, care la conferinţa de presă de după alegeri a declarat că speră să reuşească să conlucreze cu deputaţii de stânga. A mai declarat că vor duce tratative cu fiecare partid parlamentar, dar cu Liga Nordului vor discuta doar în ultimă instanţă pentru că de acum „Italia este a italienilor” (facând referire la tendinţele de separare ale Ligii Nordului). Această declaraţie înseamnă o schimbare de atitudine a partidului care până acum a declarat că nu vor să formeze o coaliţie cu nicio formaţiune politică pentru că tot spectrul politic italian – în afara lor – este atins de corupţie.
Teoretic există şi o altă posibilitate, şi anume aceea ca M5S să intre în coaliţie cu partidele din Coaliţia de Dreapta compusă de Forza Italia, Liga Nordului, Fratelli d’Italia – Centrodesta Nationale (Fraţii Italiei – Uniune Naţională), Noi con l’Italia (Noi cu Italia). Disensiunile între M5S şi aceste partide sunt însă foarte mari, din cauză că luptă pentru acelaşi electorat.
Wolfgango Piccoli, din partea Institutului Teneo de cercetări politice pentru mediul privat a declarat pentru cotidianul german Der Spiegel că în acest moment pare imposibilă formarea guvernului şi, după toate probabilităţile urmează tratative foarte lungi în perioada următoare. Situaţia creată a fost caracterizată frapant de către filosoful, publicistul şi cercetătorul italian Paolo Flores d’Arcais: „Oamenii a trebuit să aleagă între respingătorul M5S, şi mai respingătorul Partid Democrat şi cea mai respingătoare – Coaliţia de Dreapta.”
Asta va însemna că premierul actual Paolo Gentiloni va rămâne pentru mult timp în funcţie. Nu este exclus ca până la urmă acesta să fie nominalizat de Sergio Mattarela să-şi formeze guvernul aducând sub acelaşi acoperiş partidele de stânga, liberale şi M5S – misiune aproape imposibilă. În caz contrar, ne putem aştepta la o criză guvernamentală prelungită, dar acest lucru nu este ceva neobişnuit în Italia – ţară care a schimbat 64 de guverne de la cel de-al doilea război mondial până în prezent.
Autor: Székely Ervin, Rador
