Marţi, 6 martie, actorul şi regizorul Dan Puican, a cărui activitate se confundă, de peste 55 de ani, cu cea a Teatrului Naţional Radiofonic, împlineşte 85 de ani. Cunoscut şi pentru realizarea unor remarcabile emisiuni de divertisment şi de poezie, Dan Puican a regizat, la Radio – instituţie pe care a slujit-o cu fidelitate şi credinţă – , peste 1000 de piese de teatru radiofonic, inclusiv pentru copii, şi a lucrat cu toţi marii actori ai scenei româneşti, făcând parte din „generaţia de aur” a teatrului românesc, alături de nume precum George Constantin, Amza Pellea, Mircea Albulescu, Draga Olteanu Matei sau Victor Rebengiuc.
Dan Puican s-a născut la 6 martie 1933, la Oltenița, fiind fiul unui ofiţer al Armatei şi nepot al actorului Ion Puican, o vedetă a Operei Române.
În anul 1952 a fost admis la Institutul de Teatru, însă, după acest moment, la 15 septembrie, în acelaşi an, găsea la intrarea în instituţia de învăţământ un afiş prin care era informat că trebuie să se prezinte, de urgenţă, la Serviciul Cadre.
Despre acest moment, omul de teatru avea să mărturisească: „Deşi eram tânăr, realizam că dacă sunt chemat la Cadre nu era ceva de bine. Am ajuns acolo şi mi s-a spus că nu pot urma cursurile Facultăţii pentru că tatăl meu fusese arestat. Ce se întâmpla ? În anii aceia, intelectualii erau hărţuiţi de cei din conducere, iar tatăl meu era ofiţer. A fost acuzat că este mic burghez, că are nu ştiu ce prăvălie la Olteniţa, de unde eram eu. Pentru toate aceste lucruri nu mi se dădea voie să continuu studiile. Am ieşit plângând de acolo. Marele meu noroc a fost că tocmai atunci m-a văzut decanul, i-am explicat situaţia, i-am spus că nu era adevărat. Acesta nu mi-a zis decât să-i aduc acte de la Olteniţa că nu este nimic real. M-am dus acolo, am reuşit să fac rost de acte, mi le-au dat pentru că atunci, după război, era la mare modă să fii artist, iar cei de la Olteniţa erau fericiţi să aibă şi ei artistul lor care să-i reprezinte. După ce le-am dus, nu am mai avut nici un fel de probleme. Mi-am terminat studiile şi iată am acum la activ 1.000 de piese de teatru.”
Ca student al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică îşi petrecea întreaga zi în şcoală, iar serile era nelipsit din sălile de teatru.
Dan Puican dăduse examenul de admitere la Institutul de Cinematografie, dar din anul 1954 clasele s-au unit, Institutul de Cinematografie de la Bucureşti s-a unit cu Institutul de Teatru de la Cluj, formând Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, care avea să dea un grup de 26 de absolvenţi, în anul 1956, toţi urmând să devină, peste ani, talente excepţionale ale lumii artistice de la noi.
După absolvirea Institutului, ei făceau figuraţie, erau persoane la locul lor, care ascultau tot ce li se spunea.
Ei au fost împărţiţi în patru grupuri, la Craiova, Bacău, Timişoara şi la Baia Mare.
Dan Puican a debutat ca actor, în anul 1956, pe scena Teatrului din Baia Mare, unde a stat circa patru luni şi unde a avut roluri în alte două montări.
De acolo, a plecat prin transfer la Braşov (oraşul Stalin pe atunci), unde a stat şapte ani şi unde a fost şi actor şi asistent de regie. Aici a lucrat cu mari maeştri precum Sică Alexandrescu şi Dinu Cernescu. Acest îndelungat stagiu de actorie avea să îi fie de un real folos pentru mai târziu, Dan Puican stabilind relaţii impecabile cu toţi actorii din toate generaţiile, cu care a colaborat.
În anul 1963 a dat concurs şi a intrat în Radio, ca regizor, şi timp de jumătate de secol, a pus în undă peste 1000 de piese de teatru şi scenarii radifonice.
Primul proiect la care a lucrat în Radio a fost spectacolul “Seară pentru tineret”, care era pus în undă între orele 19 și 21, fiind una dintre cele mai importante emisiuni ale radioului de atunci după „Unda veselă”, cu un succes nemaipomenit. În această emisiune se puteau introduce multe poante, care nu ar fi convenit conducerii de atunci, spectacolul era făcut cu niște actori foarte buni, de comedie sau prezentatori de scenă.
La acel moment, Dan Puican era un tânăr de 30 de ani, dar în scurt timp, a stârnit admiraţia şi felicitările ascultătorilor exprimate prin numeroase scrisori. Nu avea însă de unde să ştie că Radioul avea să devină pentru următorii 50 de ani, marea lui familie, viaţa însăşi, cu aprecerea deosebită a colegilor şi succese profesionale absolut excepţionale.
La momentul începutului în Radio, se montau minimum patru premiere pe săptămână, se transmitea teatru radiofonic – sau cum a mai fost numit, „teatrul invizibil” -, în emisiunea de la ora 8 şi jumătate, miercuri urma o altă premieră, vinerea era dedicată copiilor, pentru ei fiind difuzate premiere de teatru care erau cuprinse în aria școlară ca lectură și dramaturgie, un ajutor pentru elevi care îi scutea de zile întregi de citit.
Aşa cum aminteam, Dan Puican a lucrat cu toţi marii actori de teatru, alături de care a realizat înregistrări de mare valoare, printre acestea aflându-se integrala Cehov, realizată între anii 1980 – 1985, toate piesele lui Caragiale, piese de Tudor Muşatescu – „A murit Bubi” sau „Trenurile mele -, Molière – „Mizantropul” sau „Școala nevestelor” -, Carlo Goldoni – „Hangița” sau „Casa cea nouă” – , Shakespeare – „Neguțătorul din Veneția” sau „Scorpia îmblânzită”, Friedrich von Schiller – „Maria Stuart” sau „Wilhelm Tell”, George Bernard Shaw – „Candide” sau „Maior Barbara”, alături de lucrări de dramaturgie românescă din toate epocile şi de piese de teatru pentru copii.
Alături de cele peste 1000 de piese sau scenarii realizate pentru Teatrul Naţional Radiofonic, a mai regizat peste 100 de basme pentru copii, peste 150 de emisiuni de divertisment și „unde vesele”, fluxuri de 3 sau 6 ore pentru programele difuzate de Revelion, în fiecare an din 1965 până în 1996 inclusiv.
Dan Puican a montat, de asemenea, în perioada 1970 – 1990, scenarii românești la radiodifuziunile din Budapesta (4 piese), Berlin (3 piese), Varșovia (2 piese), Praga (2 piese), Novi Sad (2 piese), Sarajevo (1 piesă), precum și recitaluri de poezie cu public la Moscova, Budapesta și Berlin.
De asemenea, a semnat, la Televiziunea Română, regia artistică a 8 scenarii românești de teatru.
Cariera sa strălucită a fost onorată cu numeraose premii şi distincţii. Astfel, în ianuarie 1994 a fost primul laureat al Radioteleviziunii Române, primind Premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol de radio din 1993, cu piesa „Patima Roșie” de Mihail Sorbul. A mai obținul Premiul UNITER, în anul 1998, cu piesa poloneză „Circul a plecat, leii au rămas” și în anul 1999 cu piesa „Caviar, vodkă și bye-bye”.
Cu ocazia împlinirii vârstei de 70 ani, în anul 2003 a fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul Cultural în grad de ofițer”.
În anul 1960, regizorul Dan Puican şi-a unit destinul cu regretata artistă Stela Popescu, cei doi fiind căsătoriţi timp de opt ani. În anul 1969, actriţa s-a îndrăgostit nebuneşte de textierul Mihai „Puiu“ Maximilian şi şi-a părăsit soţul pentru a-şi trăi marea dragostea vreme de 30 de ani, până la moartea lui Puiu Maximilian, în anul 1998. Interesant este faptul că, după divorț, Dan Puican şi Stela Popescu au păstrat o legătură strânsă, chiar şi după ce regizorul s-a recăsătorit.
În cadrul Târgului GAUDEAMUS – Carte de Învățătură, organizat de Radio România, vineri, 22 noiembrie şi sâmbătă, 23 noiembrie 2013, la Standul Editurii Adevărul de la Pavilionul Romexpo din București, apoi la 13 decembrie 2013, în Foaierul Central al Sălii Radio, avea loc multipla lansare a volumului Dan Puican – „Radioul este viaţa mea”, de Annie Muscă, iar la 3 martie 2014, la clubul Ramada Majestic din București, a avut loc lansarea aceluiaşi volum biografic, apărut în 2013 la Editura Adevărul Holding. La lansarea – și totodată la aniversarea, cu acest prilej, a regizorului Dan Puican, organizată de Redacţia Teatru a SRR – au participat personalităţi ale vieţii culturale, oameni de teatru, actori, regizori, ziarişti, un numeros public.
În prefaţa cărţii, maestrul Radu Beligan nota: „Epoca de aur a teatrului radiofonic îşi datorează strălucirea şi gloria minunatului Dan Puican, a cărui viaţă s-a confundat, timp de o jumătate de secol, cu destinul instituţiei pe care a slujit-o cu fidelitate şi credinţă”.
Volumul cu caracter biografic, dedicat lui Dan Puican de Annie Muscă, parcurge cele mai importante momente ale vieţii regizorului, de la copilăria petrecută în Olteniţa natală, la emoţia primului contact cu scena de teatru şi de la pasiunea sa pentru teatru, dar şi pentru şofat, până la marile turnee mondiale organizate în compania unor actori inegalabili.
Conform unui calcul simplu, se estimează că aproximativ 10 procente din totalul pieselor de teatru şi emisiunilor cu profil teatral aflate în Fonoteca de teatru a Radiodifuziunii, poată semnătura regizorală a lui Dan Puican, multe dintre acestea fiind adaptări realizate pentru radio de însuși valorosul om de teatru.
