Marți, 13 martie, de la ora 19.00, saxofonistul Nicolas Simion va fi invitatul special al Big Band-ului Radio, într-un nou concert din seria Jazz pe românește la Sala Radio! Cu o carieră de peste patru decenii și cu un palmares impresionant de premii și colaborări, între care cu WDR Big Band din Germania, Nicolas Simion este deopotrivă saxofonist, compozitor și șef de formație. În concertul de la Sala Radio va evolua alături de Sorin Romanescu – chitară, Iulian Nicolau – baterie și de Tibi Menyhart – contrabas. La pupitrul dirijoral se va afla Ionel Tudor, iar evenimentul va fi prezentat de Florian Lungu.
Biletele şi abonamentele pentru evenimentele Orchestrelor şi Corurilor Radio se vor achiziţiona on-line prin reţeaua www.bilete.ro. Acestea se pot achiziționa și la casa de bilete a Sălii Radio şi sunt disponibile, de asemenea, în oficiile Poştei Române semnalizate Bilete.ro și în magazinele Germanos şi Inmedio, semnalizate Bilete.ro.
Pentru alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio vă rugăm să consultaţi site-ul www.orchestreradio.ro.
Biografie
Nicolas Simion
Saxofonistul, compozitorul, şeful de formaţie Nicolas Simion (născut la 15 iunie 1959 în localitatea Dumbrăviţa din zona Braşovului) şi-a început studiile muzicale la Liceul de Artă din Braşov, studii desăvârşite pe băncile Conservatorului bucureştean, unde s-a pregătit temeinic în domeniul marii muzici. După terminarea studenţiei la Conservator (absolvit în 1983), a luat timp de trei-patru ani lecţii particulare de dirijat cu maestrul baghetei Constantin Bugeanu şi de compoziţie cu profesorul Nicolae Coman. Animat de un spirit de creativă cutezanţă exploratorie, a devenit poli-instrumentist autodidact (saxofoane, bass-clarinet, taragot, flaut), debutând în jazz în anii ’80.
În încercarea de a periodiza cele aproape patru decenii de carieră neîntreruptă a muzicianului, vom desprinde răstimpul anilor 1981-1988 când Nicolas Simion a activat în România, mai precis în Bucureşti, apoi perioada de la Viena derulată între 1989 şi 1998, în fine, etapa de la Köln, din 1998 până în prezent.
Definitoriu pentru ascensiunea sa pe treptele consacrării a fost fructuosul interval de timp raportat la existenţa grupului „Opus 4” pe care el însuşi l-a alcătuit în 1985, cu Puiu Pascu – pian, Virgil Popescu – bass electric, Titi Herescu – baterie, din formula a doua a acestui combo făcând parte pianistul Mircea Tiberian, bass-istul Cătălin Rotaru, bateristul Eugen Nichiteanu, desigur saxofonistul Nicolas Simion, plus saxofonistul Dan Mîndrilă drept invitat permanent. În a doua jumătate a anilor ’80, „Opus 4” şi Dan Mîndrilă au susţinut un număr record de concerte, într-un număr record de oraşe! În paralel, Nicolas Simion s-a făcut apreciat în ipostază de solist (la saxofon) sau de dirijor al orchestrelor simfonice din Braşov, Târgu Mureş, Bacău, Sibiu, Ploieşti, Radio-Bucureşti.
Invitat în Polonia de bateristul Kasimierz Jonkisz, ca interpret la celebrul Festival varşovian „Jazz Jamboree”, Nicolas Simion a avut mari probleme cu viza de ieşire din ţară, ajungând în capitala poloneză în noaptea de 28 octombrie 1988, după ce concertul în cadrul căruia trebuia să cânte avusese deja loc. În consecinţă a hotărât să se realizeze ca muzician dincolo de fruntariile natale. Expatrierii la Viena unde s-a stabilit din data de 6 ianuarie 1989 (după două luni petrecute la Budapesta) şi perioadei de acomodare, i-au succedat primele succese repurtate de Nicolas Simion, relevându-se ca saxofonist improvizator de notabilă experienţă, totodată excelând printr-o sesizabilă originalitate. Atribute puse necondiţionat în slujba exhibării în context internaţional a lumii de frumuseţi proprie ethosului nostru folcloric, prin concerte şi înregistrări de ţinută concretizate în compania unor instrumentişti europeni şi americani foarte buni, de talia unor Victor Jones, Peter Perfido, Ronnie Burrage, Idris Muhammad, Kruno Levacić, Silvio Morger, Benjamin Henocq, Drori Mondlak (baterişti), Lonnie Plaxico, Ed Schuller, Ino Nobuyoshi, Chris Dahlgren (bass-işti), Mal Waldron (discuri în duo şi cvartet, cu Waldron concert şi la Cluj în 1998), Mike Roelofs, Jancy Körössy (pianişti), Isao Miyoshi (ghitară), Charlie Mariano, Archie Shepp, Lee Konitz (cu aceştia trei a fost şi pe scene braşovene), Jim Pepper (cu toţi, saxofonişti), Graham Haynes, Dusko Gojkovich, Tomasz Stanko, Ryan Carniaux, Piotr Wojtasik (trompetişti), Gunther Schuller, Bill Dobbins (dirijori) etc. – ne referim inclusiv la secvenţe adunate în multe albume sub autograf componistic propriu, bine primite de critica de specialitate. La fel ca şi concertele şi turneele întreprinse începând din 1991 în noua sa patrie Austria, dar şi în Germania (unde s-a stabilit ulterior, aşa cum menţionam, la Köln, în 1998), în Polonia, Bulgaria, Ungaria, Elveţia, Franţa, Comunitatea Statelor Independente, Japonia, Grecia, SUA etc. Fapt mai mult decât lăudabil, lui Nicolas Simion şi unui mai tânăr partener scenic, virtuozul pianist Florian Weber li se datorează primele audiţii publice – cea dintâi la Iaşi în 26 noiembrie 2004 – ale monumentalei lucrări de jazz concertant, semnată cu 35 de ani înainte de regretatul compozitor român Richard Oschanitzky, „Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică şi big band”; interpretări performante oferite deopotrivă melomanilor din Bucureşti, Braşov, cu contribuţia dirijorilor Peter Oschanitzky şi Sabin Păutza.
Artist al cărui nume figurează pe genericele a peste 50 de discuri – devenind astfel muzicianul român de gen cu cea mai bogată discografie –, Nicolas Simion s-a impus în ultimii ani drept cel mai notoriu reprezentant peste hotare al jazz-ului românesc, lui conferindu-i-se de altfel, în primii ani ai mileniului, Premiul pentru cel mai valoros muzician român din diaspora.
Iniţial Nicolas Simion îşi încredinţa înregistrările (atunci când el a devenit component al diasporei române) unor binecunoscute label-uri europene, mai ales Casei TUTU, dar obligativitatea de a-şi aştepta luni sau chiar ani rândul la editarea câte unui disc l-a determinat pe prolificul muzician să întemeieze el însuşi o firmă discografică. Astfel, din dorinţa de a stimula prin producţii semnificative nu doar promovarea propriilor creaţii şi interpretări, ci şi o mai bună cunoaştere a valorilor caracteristice jazz-ului autohton, a accentuatelor sale personalităţi de ieri şi de azi, muzicianul a materializat în anul 2004, în paralel cu ferventa lui activitate interpretativă, Casa de discuri „7Dreams Records” care a editat până în prezent multe seturi discografice: albume audio pe CD (dintre care trei duble) şi un DVD. Cum este şi firesc, majoritatea acestor albume îl au drept protagonist pe Nicolas Simion însuşi, în formule de duo, trio, quartet, quintet, sextet instrumental şi cu orchestră. Însă în nu mai puţin de patru CD-uri, saxofonistul apare în înregistrări de ţinută împreună cu pianistul şi compozitorul nepereche Jancy Körössy (1926 – 2013), căruia i-a fost dedicat postum, tot sub sigla „7Dreams Records”, dublul CD solo purtând genericul „American Impressions & Romanian Landscapes” (înregistrări ale lui Körössy din Atlanta, Georgia – SUA datate 1972, respectiv 1975). În 2014, la un an de la trecerea în nefiinţă a ilustrului pianist, Nicolas Simion consacra memoriei acestuia discul „Tribute To Jancy”.
Alt muzician de primă mărime reţinut pentru posteritate prin intermediul unui dublu album, „Memorial vol. 1” editat de „7Dreams Records” este acela al compozitorului, aranjorului şi pianistului de excepţie Richard Oschanitzky (1939 – 1979). Pe lângă unele dintre numele mai sus menţionate, legate de liderii Nicolas Simion, Jancy Körössy, Richard Oschanitzky – pe albumele Casei „7Dreams” apar parteneri ca guest stars ori sidemen alţi instrumentişti redutabili, străini şi români: bateriştii Johannes Bockholt, Alan Jones, Jamey Haddad, Billy Kilson, Boris Petrov, bass-iştii Angus Bangus Thomas, Martin Gjakonovski, Sebastien Boisseau, Andy McKee, James Singleton, Johannes Fink, pianiştii Florian Weber, Michael Cain, Andreas Mayerhofer, ghitariştii Norbert Scholly, Sorin Romanescu, violonistul Zoltan Lantos, trombonistul Nils Wogram, acordeonistul Fausto Beccalossi, Giani Lincan la ţambal, Ansamblul „Die Reihe” şi Filarmonica din Sibiu dirijate de Paolo Bellonia, respectiv de Sabin Păutza – cu toţi coechipieri ai lui Nicolas Simion. Iar dintre companionii lui Richard Oschanitzky (în perioada 1966 – 1971) să-i amintim pe saxofoniştii Dan Mîndrilă, Ştefan Berindei, Alexandru Imre, trompetistul Nelu Marinescu, Nicu Dumitrescu la trombon, Titus Muntean – flaut, bass-iştii Bogdan Cavadia, Johnny Răducanu, Wolfgang Güttler, bateriştii Ion Cristinoiu, Adrian Ciceu, Eugen Gondi, Vasile „Mache” Ganea, Bob Iosifescu, vocalistele Brigitte Petri, Ileana Popovici şi Puica Igiroşanu, desigur Richard Oschanitzky la pian şi orgă, Orchestra Radiodifuziunii din Berlin şi Marea Orchestră din Leipzig sub baghetele dirijorilor Günther Blumhagen, respectiv Adolf Fritz Guhl. Încă un dublu CD, „Memorial Richard Oschanitzky vol. II” (la producerea căruia s-a implicat alături de Nicolas Simion, vocalista actriţă Ileana Popovici) include reeditări ale unor vechi înregistrări preluate de la Electrecord venind să certifice talentul de pianist, harul de genial orchestrator al lui Oschanitzky, ca şi elocvente selecţiuni din coloanele sonore originale compuse de el pentru numeroase filme.
Ca un prinos de recunoştinţă, Nicolas Simion i-a editat mentorului său întru compoziţie CD-ul de autor al lui Nicolae Coman „Anotimpuri şi reverii” cu piese pentru pian solo interpretate de Emanuela Profirescu (2016) şi a inclus în repertoriul propriu câteva creaţii ale acestuia. O formulă nouă de relevare a valorilor perene proprii unui alt „monstru sacru” al jazz-ului autohton, Johnny Răducanu, a constat în actualizarea de către Nicolas Simion prin noi aranjamente şi insolite reinterpretări creative – pe disc şi în apariţii pe podium – a unora dintre cele mai reuşite teme purtând autograful marelui muzician dispărut (1931 – 2011). Iată tot atâtea mărturii ale generozităţii protagonistului saxofonist, ale respectului arătat de el „clasicilor” jazz-ului autohton!
În ideea de a sublinia fervoarea preocupărilor şi hărnicia neobositului Nicolas Simion, spicuim, spre pildă, câteva dintre realizările anului 2006. Astfel, survenind unei marcante prezenţe pe scena Ateneului Român în seara de 28 decembrie 2005 împreună cu Filarmonica „George Enescu” când a fost interpretat „Concertul pentru saxofon şi orchestră” de Sabin Păutza, saxofonistul a participat anul următor cu formaţia sa la „Jazzy Spring Festival” din Bucureşti (aprilie 2006), la „Europa Festival Berlin” (mai 2006), „Contemporary Music Festival” ediţia a XVI-a (mai 2006), „Tir Jazz Fest” (Tirana, mai 2006), „Jazz Rally Düsseldorf” (iunie 2006), „Jazz Festival Viersen” (septembrie 2006), „Hertzklopfen” – proiect la „Consol Theater” din Gelsenkirchen, Germania (o serie de 7 concerte), a luat parte la un turneu cu Peter Herbolzheimer & Jam Factory Big Band (noiembrie 2006), la „Fêtes d’Ouverture Luxembourg” (decembrie 2006), o lună mai târziu, în ianuarie 2007 el producându-se în cadrul Festivităţii de deschidere a Capitalei Culturale Europene Sibiu.
Nicolas Simion s-a afirmat totodată drept unul din cei mai oportuni, mai determinaţi muzicieni pentru programele „Classic meets Jazz”, în acest sens fiind de menţionat colaborările cu filarmonicile din Iaşi, Timişoara, Braşov, Sibiu, Oradea, Orchestra Naţională Radio Bucureşti, Filarmonica „George Enescu” etc. Este laureat al premiului „Theodor Körner Förderpreis” (1995) acordat de Ministerul Culturii din Austria pentru baletul „The Unfinished Square” (lucrare concepută pentru orchestră, combo de jazz, trei dansatori şi un recitator). De mare succes s-au bucurat piesele pentru cvartet de saxofoane, cvintetul de alămuri „Vergangene Zeiten”, opus-ul „Canzoniere Sacrale” – comandă ORF (Radio Austria) pentru Festivalul „Zeit Ton Musik” din 1999, amplă lucrare pe teme religioase, pentru orchestră, cor şi combo de jazz, concretizată sonor şi de filarmonicile din Iaşi, Bucureşti (Orchestra Naţională Radio), Braşov, Timişoara, Arad, ca şi „Balkanella” pentru quintet instrumental. Alte compoziţii pentru ansamblu mare: la 22 decembrie 2006, în concert la Iaşi cu Filarmonica „Moldova” avându-l ca dirijor pe Sabin Păutza, s-a cântat în primă audiţie lucrarea „Hommage à Richard Oschanitzky”, creată pentru combo de jazz şi orchestră de coarde, iar în 5 iulie 2007 a fost oferită publicului în premieră, împreună cu Filarmonica din Sibiu, lucrarea intitulată „Ecouri de la Răşinari” dedicată lui Emil Cioran.
În septembrie 2004, Nicolas Simion a colaborat în calitate de solist instrumentist şi de compozitor cu una dintre cele mai prestigioase formaţii de gen europene – WDR Big Band din Köln, în realizarea programului intitulat „Balkan Jazz”, aranjor şi dirijor fiind renumitul muzician american Bill Dobbins. În aprilie 2005 interpretul transilvănean a avut prilejul de a tălmăci cu notabil succes „Concertul pentru saxofon şi orchestră” de Sabin Păutza în Plainfield, New Jersey (SUA), sub bagheta compozitorului!
Nicolas Simion şi pianistul Florian Weber au fost în 8 octombrie 2009 soliştii Filarmonicii din Braşov în programul „Classic meets Jazz” ce a inclus „Dublul concert” de Richard Oschanitzky, „Bassklavier” pentru bass-clarinet, pian şi orchestră de Sabin Păutza şi piesa „Hommage à Richard Oschanitzky” pentru orchestră de coarde şi combo de jazz de Nicolas Simion. Au urmat în 9 şi 10 octombrie la Sfântu Gheorghe şi Gheorghieni evoluţii scenice cu pianiştii Jancy Körössy şi Ramona Horvath; în 17 octombrie, saxofonistul împreună cu ghitaristul Sorin Romanescu, keyboard-istul Toni Kuhn şi bateristul Dinu Simon au urcat pe podiumul Festivalului de Jazz de la Arad şi în 18 octombrie au concertat la „Art Jazz Club” din capitală. Mai notăm în anul 2010 participarea la „BBC Jazz Festival”, un turneu în Elveţia, Italia şi Austria, în 2011 – turneu împreună cu „European Jazz Ensemble” în Polonia şi Germania, în 2013 concerte cu Filarmonica din Bacău şi cu Orchestra Naţională Radio din Bucureşti sub bagheta dirijorului Sabin Păutza, etalând un program ce a inclus ample opus-uri semnate de Richard Oschanitzky, Sabin Păutza şi Nicolas Simion; iar în 2014 participarea la Festivalul „Jazz au Challah” în Maroc etc.
O menţiune specială se cuvine a fi consemnată în legătură cu atât de reuşitul album „Romanian Impressions”, unicul CD al său de autor înregistrat cu o distribuţie exclusiv românească, ce i-a cuprins pe valoroşii interpreţi Luiza Zan – singura vocalistă din discografie şi Sorin Romanescu – ghitară.
Vorbind despre recunoaşterile meritate de care s-a bucurat prin ani Nicolas Simion, să mai amintim „WDR Jazz Preis 2015” (Germania) pentru improvizaţie, Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pentru piesa „Jocul copiilor”, apoi Premiul de compoziţie atribuit de juriul competiţiei organizate de Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti ArCub în contextul ediţiei din septembrie 2016 a manifestării Bucharest Jazz Festival. Încă mai recent, la a patra ediţie a prestigiosului „International Jazz Composition Contest”, eveniment desfăşurat la Katowice în sala „The City of Gardens”, vizând confruntarea celor mai valoroase compoziţii de jazz ale anului 2017, a fost premiat şi românul Nicolas Simion pentru creaţia sa „Mr. Monk Is Back In Town”. Şi fiindcă ne-am referit la actualitate, să reliefăm marele succes repurtat la public în concertul susţinut în seara de 22 decembrie 2017 la Cluj împreună cu Filarmonica „Transilvania”, sub bagheta dirijorului Peter Christian Feigel, în program figurând „Antiphonien”, amplu opus de jazz simfonic al lui Richard Oschanitzky (cu Antonis Anissegos solist la pian) şi lucrarea – dedicaţie a lui Nicolas Simion „Hommage à Richard Oschanitzky”. Dacă am pomenit de „Antifoniile” lui Oschanitzky, să precizăm că tot lui Nicolas Simion i se datorează prima audiţie absolută a acestui opus cu Filarmonica „Moldova” din Iaşi în anul 2006, reeditată apoi în 2015 la Filarmonica din Bacău şi cu Orchestra Naţională Radio din capitală, ambele – tot cu Sabin Păutza la pupitru şi Antonis Anissegos la pian.
Neîndoielnic, Nicolas Simion este şi rămâne unul dintre puţinii, dacă nu unicul muzician al nostru care continuă în contemporaneitate, pe linia de filiaţie deschisă de un Jancy Körössy, un Richard Oschanitzky, un Johnny Răducanu, tradiţia configurării unui crez stilistic şi conceptual care să particularizeze jazz-ul românesc ca o voce distinctă în concert internaţional.
Florian Lungu
