Capacitatea de a înțelege starea de spirit a oamenilor ar putea fi şi o chestiune de gene. Un studiu publicat în revista ”Translational Psychiatry” arată că şi ADN-ul, împreună cu alţi factori precum educația și experiența, ne influenţează tendința de a fi empatici. Oamenii de ştiinţă de la Centrul de Cercetare în domeniul autismului de la Universitatea din Cambridge și de la Institutul Pasteur din Paris au evaluat, prin intermediul unui chestionar online care măsoară coeficientul de empatie (Empatia Quotient, EQ), capacitatea empatică a 46.861 de persoane care şi-au pus propriile amprente ADN pe site-ul de analiză genetică 23andMe și le-au corelat pentru a vedea modul în care variaţiile genetice sunt legate de diferite niveluri de empatie.
Studiile anterioare au demonstrat că există două componente ale empatiei: abilitatea de a recunoaște gândurile și sentimentele altei persoane și capacitatea de a răspunde cu o emoție adecvată la gândurile și sentimentele altcuiva. Prima se numește „empatie cognitivă“, iar cea de-a doua „empatie afectivă“ și, în medie, persoanele cu autism au un scor cognitiv de empatie mai mic. S-a constatat că aproximativ o zecime din variabilitatea empatiei se datorează factorilor genetici și că variantele genetice asociate cu un nivel mai scăzut de empatie sunt în acelaşi timp asociate şi cu un risc mai mare de autism. De asemenea, în cazul în care este adevărat că femeile sunt mai empatice decât bărbații, acest lucru nu pare să aibă nici o legătură cu ADN-ul, deoarece nu au fost identificate diferențe genetice care pot contribui la creşterea nivelului de empatie. Se pare că în acest caz ar cântări mai mult diferenţele datorate condiționărilor culturale.
”Ipoteza mea – a declarat Varun Warner, co-autorul studiului- este că oamenii care au o predispoziţie genetică de a avea niveluri mai ridicate de empatie pot recunoaşte mai uşor indiciile sociale și, prin urmare, îşi pot îmbunătăţi capacitatea de a fi empatici „. Acest lucru nu înseamnă că factorii culturali și cei socioafectivi nu joacă un rol, dimpotrivă: „S-ar parea că o mare parte din această capacitate – spune Warner – derivă din factori non-genetici”. www.corriere.it/cpaunel
Traducerea: Cătălina Păunel
