Cenzura, folosită de altfel în toate regimurile totalitare, a avut ca scop impunerea „doctrinei clasei muncitoare” prin informaţii controlate până la detaliu. Începând din 1944, timp de cinci ani cenzura s-a exercitat prin intermediul câtorva instituṭii: Comisia Aliată de Control (dominată de sovietici), Ministerul Propagandei Naṭionale şi Cenzura Centrală Militară. Din 1949 până în 1977 a existat Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor, iar după desfiinṭarea acestei instituṭii a cenzurii autorităṭile comuniste au pretins că au renunṭat la a controla informaṭiile. În fapt, Secţia de Presă a CC al PCR a preluat această responsabilitate. O supraveghere extrem de riguroasă se făcea de la vârful Partidului Comunist Român şi de Nicolae Ceauşescu în mod direct, iar cenzorii răspândiṭi prin instituṭii erau uneltele. Iată câteva dintre mărturiile unor ziarişti şi scriitori care vorbesc despre manifestările adesea hilare, ridicole sau groteşti ale cenzurii în epoca stalinistă şi ceauşistă.
Dorel Dorian, ziarist şi dramaturg
„Au fost momente când trebuia să faci foarte multe concesii, era perioada lui Ceauşescu, când nu se putea să nu găseşti [în publicaṭii] un citat sau ceva… Mărturisesc că am fost printre cei privilegiaţi care, mai călătorind prin lume, am putut să mă întâlnesc cu oameni interesanţi: cu Noël Bernard, de la Europa Liberă, cu ziariştii de acolo – asta în ’69 încă – şi care, cum să spun… Sigur, cu toate păcatele […], cu suspiciunile care au existat, cu procesele de intenţie, că ce-ai vrut să spui cu piesa respectivă, interzisă, una scoasă de pe afiş, suspectări de treaba asta, <pe cine ai în vedere cu personajul cutare şi cutare?> şi <cine este Jana Mincu?> care se chema Zina Cerbu iniţial şi… erau multe, nu vreau să intru [în detalii]… Sigur, au fost presiuni, […] s-a mers până acolo încât un personaj, Zina Cerbu, pentru că se părea o similitudine cu un personaj care a existat, Gina Cerbu, soţia lui Filip Cerbu şi care părăsiseră ţara, a trebuit să fac din Zina Cerbu Jana Mincu… Lucruri din astea… chestiuni care păreau ciudate… S-a oprit şi piesa făcută cu… [colaje] de texte inedite de Caragiale, apărute unele postum, unele necunoscute şi am scos o ediţie specială Moftul Român, cu mare succes, undeva prin Ardeal. [M-au întrebat] ce-am vrut să spun cu Moftul Român – tot felul de interpretări, răstălmăciri, astea erau curentele…
O piesă de-a mea în care era şi un activist, De n-ar fi iubirile, piesă care a avut succes mare, cu Leopoldina Bălănuţă şi era şi un rol, în sfârşit, un activist de tip nou, straniu, de o anumită modernitate – Marcel Anghelescu îl interpreta foarte frumos! – […] numai că… textul le convenea, dar nu şi faptul că personajul era activist, aşa că l-au făcut preot, păstrând textul. A mai fost un text care a fost trimis la un festival de teatru din Italia, Teatrul cu vile, care s-a dat la Televiziune, cu Ciulei în dublu rol… Şi acest lucru a fost retras în ultimul moment… Sigur, au fost ani şi cu dificultăţi şi cu de toate, şi cu concesii, nu interioare, asta n-aş spune! S-au făcut concesii, de multe ori trebuia să pui un motto: <cum a spus şi…> sau <cum ne-ndeamnă…>”
[interviu de Silvia Iliescu, 1997]
Romulus Rusan, scriitor
„Toṭi avangardiṣtii îi purtau pică [lui Aurel Baranga], deṣi scoseseră cu el niṣte reviste cam porcoase, dar, ulterior, văzând procesele astea culturale – piesa Revizorul de [Nikolai] Gogol, interzis [în 1972], filmul Reconstituirea, al lui [Lucian] Pintilie, interzis [în 1969] – a reieṣit că Baranga intervenea la partid, că devenise membru al Comitetului Central şi atrăgea [tovarăşilor] atenṭia că <aicea e jignit poporul sovietic>. Revizorul care era un spectacol absolut [minunat care] n-avea nimic cu ruṣii, doar că era făcut grotesc, cum era ṣi Gogol grotesc în text… Şi totul era datorat puterilor lui [Baranga], asta o ṣtim din memoriile activiṣtilor culturali de atunci, cum era Ion Brad care era pus ca arbitru între Baranga – care era cenzor secret, nu se ṣtia cine era <post-cenzura>, aṣa se numea atuncea genul ăsta de turnătorii – ṣi Lucian Pintilie…”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2015]
