Duminica aceasta, 8 aprilie, în Ungaria vor avea loc alegeri parlamentare. Pentru a doua oară au ocazia să voteze și cetăţenii români care dețin şi cetăţenia maghiară. Despre şansele partidelor, cum a decurs campania electorală şi care au fost ultimele mişcări de pe scena politică maghiară am vorbit în cadrul unui interviu, cu analistul politic Szentpéteri Nagy Richárd, cercetător la Centrul de Analize Politice „Echitate” (Méltányosság Politikaelemző Központ).
R.: În luna martie acestui an Vladimir Putin a câştigat alegerile cu o majoritate covârșitoare. Care este situaţia în Ungaria? Putem să ne aşteptăm la o situație similară?
Szentpéteri Nagy Richárd: Trebuie să spun că (alegerile din Ungaria n. r.) sunt mai puţin formale decât alegerile din Rusia şi de asemenea mai puţin formale decât alegerile din anul 2014 din Ungaria. Desigur, cea mai mare şansă de câştig o are Fidesz (actualul partid de guvernământ, condus de Orbán Viktor n. r.) nimeni nu declară altceva, iar cifrele sondajelor demonstrează acest lucru, dar să nu uităm că fiecare alegere este un fel de mister popular, nici măcar în ziua alegerilor nu se poate ştie cu exactitate ce se va întâmpla. Pe de altă parte, în ultimele săptămâni s-au schimbat multe lucruri, iar în ultima jumătate de an s-au întâmplat lucruri importante. În primul rând s-a schimbat în mod semnificativ sistemul de partide, dar nu s-a schimbat sistemul electoral faţă de anul 2014. În urmă cu patru ani s-a încercat un nou sistem electoral şi acel sistem bineânţeles a fost croit pentru Fidesz în condiţiile în care atunci Fidesz a guvernat din centrul spectrului politic. Nu în sens ideologic, pentru că din acel punct de vedere erau un partid de dreapta, ci din punct de vedere structural. Ei au denumit această situaţie „câmp de forţă centrală” (centrális erőtér) ceea ce însemna că au câte o opoziţie atât în stânga cât şi în dreapta lor, iar aceste două forţe nu se vor alia niciodată din cauza diferenţelor idologice incompatibile, dar chiar dacă ar face-o, şi atunci tot noi suntem mai numeroși decât aceștia laolaltă şi câştigăm. Această schemă s-a schimbat în mod semnificativ anul trecut. În anul 2017 a dispărut câmpul de forţă central. Motivul este acela că formaţiunea Jobbik (partid considerat mult timp unul de extremă dreapta, care însă de doi ani de zile face eforturi să ajungă în centrul spectrului politic şi să scape de eticheta de extremist n.r.) şi Fidesz au schimbat locurile. Nu a ajuns fiecare exact în locul celuilalt. Poziţionarea celor două partide aş compara-o mai degrabă cu rocada din şah, în sensul că Fidesz a alunecat spre extrema dreaptă, în timp ce Jobbik a înaintat către centru. De altfel, acest sistem descris, cu câmpul de forţă centrală şi care a durat din anul 2010 până în anul 2017, a reprezentat o perioadă unică din istoria Ungariei, până atunci şi după aceasta, politica maghiară a avut doi poli. Aşa este acum, când toate partidele de opoziţie – subliniez: toate – sunt la stânga de Fidesz. Dacă situaţia ar fi fost similară atunci când Fidesz a elaborat legea electorală, cu siguranţă că această lege ar arăta total diferit. Astfel însă, acest sistem electoral, de altfel foarte controversat şi pe bună dreptate criticat, ar putea să fie chiar avantajos pentru Opoziţie. Așadar, în condiţiile actuale, având în vedere că majoritatea populaţiei doreşte ca Fidesz să plece de la guvernare şi doar o mai mică parte vrea să-l păstreze şi având în vedere legea electorală actuală, Fidesz poate fi învinsă în alegeri. Desigur, pentru aceasta ar fi trebuit ca şi Opoziţia să aibă o mai bună strategie, să construiească o alternativă atractivă, dar nu a făcut-o, aşa că aici stăm în acest moment.
R.: Cum aţi caracteriza campania electorală a Fidesz?
Szentpéteri Nagy Richárd: Dacă facem o comparaţie cu campania din anul 2014, vedem că nici atunci Fidesz nu a prezentat un program de guvernare coerent. Dar a vorbit despre succese ale guvernării, în primul rând despre reducerea cheltuielilor gospodăreşti (apa, gaz, salubritate etc.). A mai arătat câteva investiţii impozante cum a fost de exemplu Bazarul Grădina Cetăţii (Várkert Bazár – este o zonă de agrement a Budapestei n.r.). Acum însă nu am văzut nimic din toate acestea. Singurele subiecte ale campaniei au fost mobilizarea împotriva imigranţilor, împotriva lui George Soros, împotriva Bruxelles-ului şi mai nou, împotriva ONU. Altceva nu am văzut şi nici nu a existat. Nu există guvernare în înţelesul clasic al cuvântului. Această ţară nu este guvernată, sau dacă este, atunci acest lucru nu se vede. Cel puţin în campanie nu s-a văzut deloc, ci doar am asistat la fabricarea de duşmani şi guvernul vine şi ne spune că o să ne apere de aceste pericole, care s-ar putea să existe într-o oarecare măsură, dar în niciun caz aceste pericole nu sunt atât de mari, încât toată campania ar trebui axată pe combaterea lor.
R.: Se poate observa că din ce în ce mai multe circumscripţii electorale Opoziţia se uneşte, în sensul că își lansează câte un singur candidat împotriva candidatului Fidesz. Ceilalţi se retrag şi își îndeamnă simpatizanţii să-l voteze pe acel candidat care are cele mai mari şanse să-l învingă pe reprezentantul partidului de guvernământ. Acest model a fost experimentat cu succes la Hódmezővásárhely (reşedinţă de judeţ, un fief tradiţional al Fidesz, unde la alegerile locale interimare din luna februarie a câştigat pentru prima dată un candidat al Opoziţiei unite n. r.). Credeţi că modelul Hódmezővásárhely se poate aplica la scară naţională?
Szentpéteri Nagy Richárd: Da şi nu în acelaş timp. Vă explic. Modelul din Hódmezővásárhely a funcţionat excelent atunci şi acolo pentru că Opoziţia şi-a găsit un contracandidat foarte potrivit. Este vorba despre un bărbat care are şase copii, catolic, un om care trăieşte profund credinţa creştină, are o prezenţă plăcută, este bun orator şi este inteligent. Un astfel de candidat a fost agreat chiar şi de votanţii tradiţionali ai Fidesz pentru că şi-au regăsit în el acele valori în care cred, dar a fost susţinut şi de partidele de stânga, care au vrut să scape de Fidesz. O poziţie mai bună nici nu se putea imagina. Acest lucru ar putea să funcţioneze şi pe scara naţională. Numai că Opoziţia poate că mai găseşte încă doi-trei astfel de candidaţi ideali, dar în 106 de circumscripţii electorale… e greu de crezut că va găsi. Pe de altă parte, există și o altă opinie susţinută şi de măsurători. Nu unul, ci doi candidaţi ar trebui să aibă Opoziţia, dacă nu dispune de un contracandidat de talia celui din Hódmezővásárhely. De ce? Fostul partid de extremă dreaptă, Jobbik nu mai ia voturi de la partidele de stânga. Aceștia dobândesc voturi de la cei care sunt dezamăgiţi de Fidesz. În acest mod Opoziţia și-ar maximiza şansele dacă ar lăsa în joc doi candidaţi (Jobbik + un candidat unic) dintre care amândoi ar lua voturi de la Fidesz. În al treilea rând, necesitatea lansării unui singur candidat din partea Opoziţiei este greu de înţeles de unele partide, dar este la fel de greu înţeles şi de către electorat. Este nevoie de timp pentru ca aceste calcule, strategii şi tactici să fie însuşite şi acceptate de către electorat. În Marea Britanie acest fenomen a durat aproximativ 100 de ani. Partidul laburist de acolo în anii ’20 ai secolului trecut a crescut cu acest mijloc. Iar noi mai avem două zile.
R.: În ultima vreme am putut citi foarte mult despre scandaluri de corupţie care pot fi legate de Fidesz. Inclusiv Tiborcz István, ginerele premierului Orbán Viktor, este cercetat de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). În ce măsură credeți că aceste scandaluri afectează şansele Fidesz?
Szentpéteri Nagy Richárd: Experienţa ultimelor săptămâni arată că aceste lucruri îi influenţează pe alegătorii Fidesz. Cei care în urma acestor dezvăluiri se despart de Fidesz, de obicei optează pentru Jobbik. Acest partid este încă considerat „curat” pentru că niciodată nu a fost la guvernare, ca atare, n-a avut cum să primească eticheta de partid corupt. Acesta reprezintă un atu al Jobbik. Nu acelaşi lucru se poate spune despre partidele de stânga, în primul rând despre Partidul Socialist, care a fost antrenat în câteva scandaluri de acest gen, însă gravitatea acelora era mult mai mică, nici nu se poate compara cu ce se întâmplă acum în Fidesz. Publicul însă nu face astfel de distincţii, pentru ei doar Jobbik este un partid curat. În ceea ce priveşte Fidesz, ei nu se ocupă cu acest lucru. Dacă sunt întrebaţi, se ascund, nu răspund. Aceștia se concentrează doar asupra unui singur subiect, la pericolele pe care, în opinia lor, le reprezintă pentru Ungaria: imigranţii, Soros, Uniunea Europeană şi ONU. Opoziţia nu vorbeşte despre aceste lucruri, şi bine face, pentru că ar fi o capcană să intre pe terenul adversarului. Astfel că asistăm la campanii electorale paralele, nici unul nu vorbeşte despre subiectele celorlalţi, nu există dialoguri, ci doar monologuri.
R.: Campania electorală a trecut graniţele Ungariei iar organizaţiile maghiare din România, fără nicio excepţie, îi îndeamnă pe alegătorii şi simpatizanţii lor să voteze pentru Fidesz. Pe de altă parte, mulţi dintre maghiarii din România consideră că relaţia dintre maghiarii din România şi maghiarii din Ungaria a fost otrăvită prin preluarea tonului agresiv al campaniei din Ungaria. Coaliţia Democrată (DK) din Ungaria îşi face campania militând pentru retragerea dreptului de vot al cetăţenilor maghiari care nu au domiciliul în Ungaria. Cum vedeţi aceste lucruri, chiar atât de mult contează votul maghiarilor din străinătate?
Szentpéteri Nagy Richárd: În anul 2014 doar un singur mandat de deputat a fost decis de voturile maghiarilor din străinătate. Acum este posibil ca mai mult, după unele estimări nu este exclus ca Fidesz să primească trei sau chiar patru mandate de la maghiarii de dincolo de graniţe şi acest lucru contează atunci când se dă o luptă acerbă pentru fiecare mandat. Pe de altă parte, nu toţi maghiarii din ţările vecine au dublă cetăţenie. Dintre cei care dețin cetățenie, nu toţi s-au înregistrat pentru alegeri. Dintre cei care s-au înregistrat, nu toţi o să voteze. Dintre cei care votează nu toţi, dar marea lor majoritate vor vota Fidesz. Este însă regretabil că această goană după voturi s-a soldat cu răni care nu se vor vindeca uşor. Este incalificabilă atitudinea DK, care face campanie împotriva dreptului de vot al unor cetăţeni maghiari şi în mod indirect îi aţâţă pe maghiari împotriva maghiarilor. În fine, modalitatea votului prin corespondenţă ridică o serie de probleme privind corectitudinea alegerilor. Nu este o metodă sigură transportul a mormane de buletine de vot, în saci ori în cutii, dintr-o ţară în alta.
Székely Ervin, Rador
