Dialogul franco-german de la Berlin, dificultăţile alcătuirii unui guvern italian, dar şi schimbarea de generaţie de la Havana sunt subiectele de primă pagină ale cotidienelor internaţonale
„Preşedintele francez încearcă să-şi relanseze proiectele europene în faţa cancelarului”, titrează LA LIBRE BELGIQUE referitor la întâlnirea franco-germană de la Berlin. „Merkel îl blochează pe Macron”, estimează cotidianul Handelsblatt, explicând: „Cancelara este sub presiunea parlamentarilor săi conservatori, care se tem că vor avea de plătit în contul altor ţări”. „Punctele pe care se joacă echilibrul Europei”, sunt, în opinia editorialului apărut în săptămânalul italian Panorama, reformarea guvernanței zonei euro, contribuție decisivă la legitimitatea instituțiilor Uniunii, şi apărarea europeană, mai exact politica externă și cea de securitate, pe care războiul din Siria le-a adus dramatic în prim-plan. Aici se cască prăpastia de netrecut dintre Franța și Germania (cu Roma aliniată Berlinului): Germania preferă să se închidă în sine și pare că îi este frică să ia iniţiative pe care Macron le-ar numi curajoase, iar Merkel, riscante – conchide Panorama. Un punct de vedere interesant găsim în New York Times, al cărui editorialist admiră tenacitatea liderului de la Elysee: Emmanuel Macron este unul dintre puținii lideri europeni care crede fără rețineri în viitorul Europei, mai ales într-un moment în care Regatul Unit se pregătește să părăsească UE, iar rolul de conducere al SUA se erodează. Nu de aceeaşi părere este The Guardian, pentru care Macron nu este nimic altceva decât „varianta ieftină a lui Margaret Thatcher”, redistribuind bogăția către cei prea bogați, în vreme ce atacă drepturile muncitorilor și modelul social câștigat atât de greu de Franța. Cotidianul britanic ţine să reamintească faptul că tânărul preşedinte este cu mult mai popular pe plan internațional decât în Franța, unde nemulțumirea față de președinția lui a urcat la 58% la mai puțin de un an de la învestire. Manifestaţiile de protest de pe străzile Parisului, care au strâns peste 15.000 de participanţi la chemarea sindicatelor, după cum relatează Le Monde, par să confirme această opinie. Şi în sud-estul continentului se ridică voci împotriva preşedintelui francez, de data aceasta ca urmare a declaraţiilor referitoare la amânarea extinderii UE. „În timp ce președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, solicită deschiderea ușii UE pentru țările din Balcanii de Vest, noua vedetă a politicii europene, președintele francez Emmanuel Macron, a subliniat că nu a venit încă timpul pentru o nouă extindere”, constată cotidianul belgrădean Politika. Cu toate acestea, în aceeași zi, într-un raportul privind progresele înregistrate de țările din Balcanii de Vest în vederea integrării, Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu două noi țări: Albania și Macedonia, notează la rândul său Le Courrier des Balkans. Italia caută în continuare o formulă de guvernare, scrie presa din Peninsulă, indiferent de orientarea politică. „Misiunea (aproape) imposibilă a preşedintelui Senatului”, titrează Panorama cu referire la consultările pe care Elisabetta Alberti Casellati, al doilea om în stat, le-a iniţiat cu Forza Italia, Liga Nordului şi Fratteli d’Italia. Il Giornale explică urgenţa rezolvării actualului rebus politic şi dificultăţile alcătuirii unui guvern în care ar trebui să intre reprezentanţi ai partidului M5S şi cei ai partidelor de centru-dreapta, asupra cărora pluteşte ”aura” lui Silvio Berlusconi, cu care adepţii lui Beppe Grillo nu intenționează să semneze niciun acord. Între timp, în Cuba se produce un transfer de putere către o nouă generaţie politică, după cum observă cotidianul elveţian Le Temps. Noul preşedinte de la Havana, Miguel Diaz-Canel, este un aparatcik model care a urcat, discret şi încet, eşaloanele puterii cubaneze sub aripa mentorului său, Raúl Castro, al cărui succesor devine. „Pentru prima dată după aproape 60 de ani, insula nu mai este condusă de un Castro”, remarcă săptămânalul Le Point, reamintind că noul lider s-a născut după Revoluţia cubaneză. „Apostol al dezvoltării Internetului şi al unei prese mai critice, Diaz a ştiut să dea o imagine de modernitate, dar va fi nevoit să menţină echilibrul între reformă şi respectarea principiilor esenţiale ale castrismului”, adaugă publicaţia franceză. Pe de altă parte, NEW YORK TIMES constată că exilaţii cubanezi, în număr mare în SUA şi a căror întoarcere acasă este în continuare interzisă, au urmărit transferul de putere fără entuziasm şi tot mai îngrijoraţi că, probabil, nu vor apuca să vadă Cuba cu adevărat liberă. Încheiem tot cu o publicaţie americană, THE WASHINGTON POST, care sub titlul” Monede și brățări antice furate din România se întorc acasă” descrie epopeea unor piese de tezaur dacic datând din primul secol al erei noastre, scoase ilegal din România în anii 2000 şi recuperate din Austria în urma unei anchete transfrontaliere./rlambru
Ruxandra Lambru-Agenţia de Presă RADOR
