După venirea lor la putere, comuniştii s-au pornit rapid să înlocuiască societatea existentă cu una modelată după principiile şi interesele lor. Au mobilizat forţe, energii şi mijloace uriaşe. Departamentul de propagandă acṭiona la ordinul Comitetului Central al partidului, ale cărui idei erau răspândite în şcoli, întreprinderi, presă, administraţie. Reţeaua de propagandişti era o armată răspândită peste tot. Activiştii operau la locurile de muncă, „lămurind” şi dinamizând oamenii. Limbajul folosit de această oaste era avântat, cu un gen de exaltare menită să convingă cu orice preţ – sau să impună -, avea o logică subjugată militantismului, cu formule-tip învăţate la instructajele de partid. Adesea, discursul propagandistic comunist sfida reguli elementare de gramatică şi exprimare, era osificat sau cel puţin mumificat, ceea ce îl face uşor de recunoscut chiar şi astăzi, din păcate, în discursuri care le amintesc pe cele ale comuniştilor ilegalişti.
Vasile Luca (născut László Luka), activist al partidului încă din anii ilegalităṭii, era ministru de Finanṭe în 1951 – anul înregistrării propagandistice pe care o prezentăm în acest episod – în România ocupată de trupele Uniunii Sovietice.
De meserie lăcătuş mecanic, în Primul Război Mondial Vasile Luca făcuse parte din Divizia Secuiască ce luptase împotriva armatei române. După război a intrat în Partidul Comunist, ajungând chiar membru al Comitetului Central. Arestat pentru activităṭi subversive, a trecut şi prin închisoarea din Cernăuṭi de unde a fost eliberat în 1940, când oraşul a fost ocupat de trupele lui Stalin. La cererea sa, Vasile Luca a devenit cetăṭean sovietic. A ajuns chiar deputat în Sovietul Suprem al Ucrainei, până în 1944 când s-a întors în România, împreună cu „fraṭii de la răsărit”, pentru a construi socialismul.
Folosind temele obişnuite ale propagandei comuniste, discursul lui Vasile Luca înregistrat în 1951 în Parcul „I.V. Stalin” avea o notă în plus: tema „internaṭionalismului proletar” apărea obsesiv. El se îndârjea şi împotriva Planului Marshall – primul plan de reconstrucție conceput de SUA pentru ajutorarea țărilor europene afectate de Al Doilea Război Mondial -, ca şi împotriva a tot ce avea legătură cu „imperialismul apusean”.
„Victoria internaṭionalismului proletar asupra naţionalismului burghez a fost o victorie de o însemnătate hotărâtoare asupra dezvoltării ulterioare a ţării noastre, ea a constituit izvorul tuturor succeselor viitoare ale clasei muncitoare din Republica Populară Română. [aplauze] Această victorie a internaţionalismului proletar a salvat România de jugul imperialismului apusean. Pe baza acestei victorii a internaţionalismului, poporul român a putut cuceri un loc de cinste în marea familie a popoarelor care luptă pentru pace, democraţie şi socialism, în frunte cu marea Uniune Sovietică. [aplauze]
Dintr-o ţară vasală imperialismului apusean şi jefuită de aceasta, România a devenit o ţară liberă şi independentă. Ea se încadrează în rândul acelor ţări şi popoare care, scuturând jugul imperialosmului şi al capitalismului, se dezvoltă neîncetat, pe baza ajutorului reciproc, în cadrul colaborării economice-politico-culturale, pe baza principiului internaţionalismului proletar, pe baza principiului lui Lenin şi Stalin – cum spunea tovarăşul Molotov – sub conducerea cărora au fost puse bazele şi este întărită colaborarea multilaterală între popoarele care s-au smuls din robia capitalistă. Această colaborare se întemeiază pe recunoaşterea egalităţii în drepturi a popoarelor mari şi mici, pe ajutorul reciproc, frăţesc, între ele şi pentru lupta comună pentru cauza victoriei socialismului, sub steagul lui Lenin şi Stalin. [aplauze] […]
Datorită acestui tip nou de colaborare între popoare mari şi mici, realizată de Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, ţara noastră nu mai este o ţară izolată, supusă presiunii capitalului monopolist internaţional. Astfel, s-a produs o schimbare fundamentală şi în relaţiile dintre ţara noastră şi ţările capitaliste. În trecut capitalul străin pătrundea la noi în ţară în condiţiuni înrobitoare, atât din punct de vedere economic, cât şi politic. Am fost o ţară producătoare de materii prime pentru industria capitalistă de peste graniţă şi un rezervor de braţe ieftine de muncă pentru capitaliştii străini. Astăzi nu tratăm cu ţările capitaliste nicio chestiune, decât pe picior de egalitate şi realizăm un asemenea schimb economic ce serveşte reciproc intereselor ambelor ţări şi care nu atinge cu nimic independenţa şi suveranitatea ţării noastre. [aplauze] După ce manevrele imperialiştilor anglo-americani de a înrobi din nou ţara noastră, cu ajutorul reacţiunii burghezo-moşiereşti, a social-democraţiei de dreapta şi a unor elemente trădătoare de tip Pătrăşcanu s-au prăbuşit, imperialiştii, fără a renunţa la diversele feluri de provocări, de acţiuni diversioniste, sabotaj, spionaj etc, au încercat să încearcă să pună piedici dezvoltării economiei noastre socialiste. Ţările de democraţie populară, chiar cele mai înapoiate din punct de vedere economic, n-au putut şi nu pot fi îngenuncheate de niciun fel plan Marshall, de niciun fel de discriminări, prin refuzul de a livra diferite materii prime, semifabricate sau utilaj industrial cu care USA şantalizează ţările marshall-izate. Cu ajutorul Uniunii Sovietice, cu ajutorul sistemului de colaborare economică pe baza principiului internaţionalismului proletar, ţara noastră construieşte într-un ritm necunoscut industria sa socialistă şi merge înaite pe calea transformării socialiste a agriculturii sale, introducând mecanizarea şi tehnica avansată.”
[Radiodifuziunea Română, transmisie din Parcul „I.V. Stalin”, 22 august 1951]
