Relaţia dintre Turcia şi Uniunea Europeană este tensionată din cauza intervenţiei militare turce din Siria. Însă preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan „a reuşit” să amplifice acest conflict, printr-o nouă dispută, declarând că doreşte să organizeze mitinguri electorale pentru alegerile anticipate care vor avea loc în 24 iunie şi în acele ţări ale Uniunii Europene în care trăiesc – potrivit datelor Ministerului de Externe al Turciei – 5,5 milioane de compatrioţi ai săi. Mai multe state au semnalat deja că nu poate fi vorba despre aşa ceva. Miniştrii de externe ai Austriei şi Olandei au declarat că preşedintelui turc nu îi este permis „să exporte” politica internă a ţării sale în aceste ţări – scrie Reuters, citată de Hürryet Daily News. Ministrul de externe al Germaniei, Heiko Maas şi-a ales o exprimare mai diplomatică, dar şi acesta a exclus posibilitatea ca politicienii unui alt stat să-şi poarte mesajele electorale pe teritoriul Germaniei „indiferent despre care ţară ar fi vorba”. Deloc întâmplător, Maas a făcut acest anunţ chiar înainte de a se întâlni cu omologul său turc la New York, Mevlüt Çavaşoğlu. (Merită menţionat faptul că oficialii din România nu au reacţionat în nici un fel atunci când recent partidele politice din Ungaria au organizat campania electorală în Transilvania). Germania poate să fie o ţară importantă pentru campania lui Erdoğan, având în vedere că pe teritoriul acesteia trăiesc un milion şi jumătate de cetăţeni turci, care au drept de vot în ţara lor de origine. Este cunoscut faptul că turcii din Germania sunt destul de conservatori, în majoritatea lor (64%), votând favorabil la referendumul de anul trecut prin care s-au acordat drepturi sporite preşedintelui, acordând astfel puteri depline preşedintelui Erdoğan. La acel referendum au participat 750 de mii de cetăţeni turci din Germania.
Se pare însă că Recep Tayyip Erdoğan nu se lasă intimidat de refuzul miniştrilor de externe europeni. La sfârşitul săptămânii trecute a declarat – potrivit ziarului Népszava – că va lua cuvântul pe un stadion acoperit, având o capacitate de 10-11 mii de oameni. Acesta nu a precizat în ce ţară va avea loc acest discurs, doar atât, că va lua cuvântul la o manifestare a unei organizaţii internaţionale. În ultima perioadă Erdoğan nu mai este un musafir bine primit în ţările Uniunii Europene. Este cunoscut faptul că anul trecut, guvernul federal al Germaniei i-a interzis preşedintelui turc să organizeze o adunare populară pentru concetăţenii săi. În urma acestui refuz, mai mulţi miniştrii ai cabinetului turc au încercat să facă propagandă în rândul conaţionalilor săi din UE pentru a-i convinge să voteze în favoarea propunerilor lui Erdoğan la referendumul privind modificarea constituţiei. Cel mai scandalos şi mai mediatizat caz a fost cel al ministrului familiei, Fatma Kaya, care a fost expulzat din Rotterdam pe teritoriul german. Cu acea ocazie, preşedintele Turciei i-a comparat pe olandezi cu naziştii. Între timp scandalul diplomatic s-a potolit, dar ambasadorii celor două ţări nu s-au întors încă la posturile lor. Din acest motiv, Heiko Maas a atras atenţia ţărilor implicate să evite o dispută diplomatică pe această temă, pentru că acest lucru nu ar aduce nimic bun. Potrivit ziarului Neue Züricher Zeitung, Erdoğan este bine văzut în doar două state din UE: Polonia şi Ungaria. Premierul maghiar chiar nutreşte o admiraţie faţă de preşedintele autoritar al Turciei – scrie publicaţia elveţiană. În aceste două ţări însă, trăiesc foarte puţini cetăţeni turci, şi chiar şi cea mai eficientă campanie electorală ar aduce puţine voturi pentru politicianul turc. Pe de altă parte, avem motive să credem că pentru Erdoğan este mai important să iasă din izolarea internaţională, decât campania electorală (victoria acestuia oricum nefiind ameninţată). Erdoğan doreşte ca mesajul său să ajungă la cetăţenii europeni şi să le dovedească faptul că este un partener de neocolit pentru ţările UE. Pe de altă parte însă, o propagandă antieuropeană bazată pe refuzul ţărilor UE de a-l primi pe Erdoğan, ar putea să furnizeze pentru acesta muniţie în lupta pentru câştigarea alegerilor, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.
Székely Ervin, Rador – 25 aprilie
