După ce a amânat de mai multe ori decizia crucială privind acordul nuclear cu Iranul, preşedintele american a anunţat că Statele Unite se vor retrage din acest tratat. The Washington Post precizează că decizia lui Trump „vine după eşecul eforturilor de ultimă oră ale Marii Britanii, Franţei şi Germaniei de a-l convinge că îngrijorările sale legate de existenţa unor defecte în acord pot fi abordate fără violarea termenilor acordului sau anularea lui”. Ce va însemna pentru Iran ruperea acordului, explică The New York Times. „Perspectiva oferită de acorul nuclear din 2015, care ţintea să uşureze presiunea asupra economiei Iranului şi să deschidă barierele către vest, este pusă în pericol. Principalul perdant va fi preşedintele moderat al ţării, Hasan Rouhani, care acum va părea slăbit, păcălit şi vinovat pentru riscul de a fi negociat cu americanii. Oponenţii săi, susţinătorii liniei dure, vor câştiga influenţă”, scrie The New York Times. Rămâne de văzut cum va reacţiona în mod oficial Iranul, care a transmis mesaje amestecate. După ce surse din mai multe ministere declaraseră că Iranul nu se va mai aşeza încă o dată la masa negocierilor şi că s-ar putea retrage la rândul său din acord, preşedintele iranian a nuanţat, arătând că ţara sa ar putea rămâne în acord cu anumite condiţii. Potrivit Tehran Times, preşedintele Rouhani a afirmat că Iranul este dispus să rămână în tratat şi fără SUA, dacă interesele îi sunt garantate, însă a avertizat că o retragere a Americiiar reprezenta „o greşeală strategică”. Rămânând ancorată în problemele Orientului Mijlociu, presa internaţională reţine faptul că premierul israelian a acuzat Teheranul că încearcă să amplaseze baze navale în Mediterana, în apropierea Siriei. Potrivit publicaţiei The Times of Israel, premierul Netanyahu a declarat în cursul unei vizite în Cipru – cităm – că „Iranul încearcă să amplaseze arme periculoase în Siria pentru a fi utilizate împotriva Israelului cu scopul specific al distrugerii noastre”. „Dacă ajung la Mediterana, vor să îşi stabilească baze navale pentru vasele şi submarinele iraniene. Aceasta este o ameninţare palpabilă la adresa noastră, a tuturor”. Vorbind tot despre sisteme de luptă maritime, publicaţia Spiegel Online scrie că Germania are în producţie şi va livra submarine Turciei. În urma unei interpelări adresate în parlament de către Partidul Stângii, ministrul Economiei a explicat că în 2009 a fost încheiat un acord privind producerea de submarine pentru flota Turciei. Compania Sisteme Navale ThyssenKrupp a început să construiască în 2015, 2016 şi 2017 câte un submarin. Acestea sunt produse printr-un parteneriat turco-german. Ziarul turc Hurriyet scrie că „noul guvern Merkel învestit în Germania pe 14 martie a decis diminuarea exporturilor de arme către Turcia şi Arabia Saudită”. În Asia de Est, contactele diplomatice se înteţesc între Phenian şi Beijing. Preşedintele nord-coreean s-a aflat pentru a doua oară în China într-un interval scurt, uimind presa internaţională cu vizita-fulger pe care a făcut-o. Le Soir califică deplasarea drept „o vizită surpriză cu câteva săptămâni înaintea unui summit între liderul nord-coreean şi preşedintele american, Donald Trump”. Agenţia China Nouă aminteşte că preşedintele Kim a mai fost în capitala chineză la sfârşitul lui martie. Potrivit unor analişti chinezi citaţi de The New York Times, preşedintele Kim a mers la Dalian „pentru a-i cere omologului chinez să uşureze sancţiunile ONU pe care Beijingul le-a votat anul trecut şi care au afectat grav economia Nordului, secându-i rezervele de valută”. Totodată, publicaţia americană remarcă faptul că „vizita a avut loc chiar înainte ca premierul chinez să plece la Tokyo, pentru a se întâlni cu preşedintele sud-coreean şi cu premierul Japoniei. Cei trei ar urma să discute denuclearizarea Coreei de Nord, printre alte probleme”. Schimbând registrul, reţinem din The Guardian un articol care trage un semnal de alarmă în privinţa situaţiei a numeroşi muncitori care activează în economia britanică şi sunt supuşi exploatării şi abuzurilor. „Cazurile de sclavie raportate au crescut cu 35% de la un an la altul, Regatul Unit fiind cea mai mare destinaţie din Europa pentru muncitorii traficaţi în vederea exploatării muncii. Ture lungi de câte 12-15 ore pe zi, uneori câte şapte zile pe săptămână, salarii sub pragul minim legal sau neplătite deloc şi condiţii periculoase de muncă şi de mediu de viaţă – sunt probleme comune pentru mai multe sectoare. Majoritatea datelor despre victimele exploatării prin muncă din ultimele 12 luni se referă la bărbaţi români de 20 sau 30 de ani, iar cetăţenii români şi britanici constituie cei mai mulţi infractori din toate formele de sclavie modernă”, arată The Guardian citând un raport oficial. Confruntaţi cu atât de multe evenimente cu impact global, cu evoluţii rapide şi schimbări uneori imprevizibile de pe o zi pe alta, riscăm poate să scăpăm din vedere o constantă: 9 mai este Ziua Europei şi ne aminteşte în fiecare an de valorile comune ale forului comunitar. „Ziua Europei serbează pacea şi unitatea în Europa în fiecare an şi echivalează cu ziua naţională pentru Uniunea Europeană”, scrie The Sun. Publicaţia britanică aminteşte că au trecut 68 de ani de la semnarea Declaraţiei Schuman, prin care se puneau bazele unei noi forme de colaborare politică şi economică în Europa. Ziua Europei, sau Ziua Schuman, a fost instituită în 1964 iar în prezent „9 Mai este o zi care îi aduce mai aproape pe oameni de moştenirea culturii Uniunii Europene”, arată The Sun.
Florin Matei, Agenţia de presă RADOR
