Între 2 – 16 august 1953, la Bucureşti s-a desfăşurat a patra ediţie a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Evenimentul a fost iniţiat de două organizaţii de stânga aflate sub control sovietic: Federaţia Mondială a Tineretului Democratic şi Uniunea Internaţională a Studenţilor (cu sediul la Praga). Aceste festivaluri au fost folosite de către Uniunea Sovietică pentru propaganda de stânga, pentru atragerea tineretului din ţările occidentale. La Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti au participat 30 000 tineri din 111 ţări. Pentru hrănirea tinerilor oaspeţi, dar şi pentru a masca lipsurile obişnuite în aprovizionarea populaţiei, autorităţile comuniste au hotărât să stocheze din timp mari cantităţi de alimente. Aşa că înainte de sosirea oaspeţilor magazinele au început să se golească, iar în ajunul festivalului nu se mai găsea aproape nimic de cumpărat.
Festivalul a fost folosit ca mijloc de propagandă de către autorităţile comuniste. Satele şi oraşele au fost umplute cu lozinci, cu materiale de propagandă. Sloganurile festivalului au fost: „Pentru pace şi prietenie!”, „Prin unire spre pace, prin pace spre fericire!” Desigur, cea mai răspândită lozincă a fost: „Gheorghiu Dej – luptător, pentru ţară şi popor!”
Dincolo de lipsurile alimentare care au însoţit festivalul, prezența unui număr atât de mare de străini în Capitala României a fost un eveniment neobișnuit, după izolarea de ani de zile, care fusese impusă țării de ocupantul sovietic. Tinerii au primit festivalul cu speranţa că lucrurile se vor schimba în bine, că legăturile cu lumea exterioară se vor normaliza. Unul dintre tinerii care a participat la acest festival a fost Ştefan Bîrlea – în epoca respectivă student la Institutul Politehnic Bucureşti.
Festivalul tineretului a fost în anul 1953. Iniţial o altă ţară trebuia să fie gazda, dar aceasta a refuzat, aşa că noi am fost luaţi cam pe nepregătite. Adică a trebuit să se strângă alimente şi alte lucruri, să se facă economii. Aşa a apărut “Postul festivalului”. La cantină masa era foarte slabă. De exemplu, seara mâncam crep adică un fel de griş cu apă… Cam prin aprilie, Comitetul Orăşenesc [de partid] a chemat un număr destul de mare de studenţi şi a format un fel de comitet de organizare al festivalului. Acest comitet era subordonat direct Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Fiind în conducerea UTM -ului am făcut parte din acest comitet. Atunci am cunoscut o mulţime de activişti de la Comitetul Central. Erau mari faţă de noi…. Colegii care erau în formaţii artistice au primit sarcina să înfiinţeze nişte ansambluri care să intre pe scenele care se vor forma în Bucureşti. Noi, studenţii de la Politehnică, o sută, o sută şi ceva de oameni am primit misiunea să facem aprovizionarea cu legume şi fructe proaspete din satele aflate în jurul Bucureştiului. Am fost instruiţi în treaba asta vreo lună de zile. Ne-au dus cu nişte maşini să recunoaştem locurile. Nu puteam să refuzăm, era sarcină de [la partid]… Ne-au dat optzeci şi ceva de camioane mari, Skoda, cu două diferenţiale pe spate şi cu tracţiune pe faţă, care în timpul războiului tractaseră piesele de artilerie grea. Cu ele trebuia să ne ducem în punctele care au fost stabilite, la anumite ore. Acolo erau echipele care încărcau. Noi trebuia să supraveghem să se încarce maşina şi să nu se fure din produse pe parcurs. Camioanele le duceam la depozitul Eliade. Acolo erau nişte şmecheri care obişnuiau ca la o maşină de 15 tone sau 20 de tone să dosească 70-80-100 de kilograme de roşii sau alte produse. Îşi făcuseră stocurile lor, în contul festivalului, şi au vrut să le desfăcă prin pieţe, prin diverse locuri. Cât timp am supraveghet noi transportul, nu s-a întâmplat nimic. Acest aranjament a avut loc după ce a trecut festivalul.
După aceea am primit sarcina să răspundem de diverse delegaţii. Fiind vară, delegaţiile au fost cazate în căminele studenţeşti şi hotelurile din Bucureşti care fuseseră rechiziţionate. Festivalul Tineretului şi Studenţilor a fost organizat de Federaţia Mondială a Tineretului Democrat – UMTD şi de Uniunea Internaţională a Studenţilor – UIS. Au venit tineri aduşi de organizaţii de stânga, de organizaţii afiliate Partidului Comunist Francez, Italian. Bucureştiul se umpluse de tineret. A fost magnific! Foarte frumos. Au apărut o mulţime de tinere talente care s-au lansat atunci.
Deschiderea oficială a avut loc în sala de expoziţii din Parcul Herăstrău – Pavilionul H.
Deschiderea a fost făcută de tovarăşul Fulger – secretar al Comitetului Central. Au fost montate scene pentru dansuri, seara au fost jocuri de artificii…. S-au ţinut seminarii internaţionale unde au participat cei care au venit în diverse delegaţii. S-a discutat foarte mult despre reforma şi democraţia universitară. Asta a fost tema principală …. era perioada de după război şi toată lumea discuta aceste subiecte cu prioritate. Şi mitinguri au fost destul de numeroase.
Cam atât îmi aduc aminte de Festivalul Tineretului din 1953….
[Arhiva de Istorie Orală – Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2002]
