Este primul an în care se face oficial, aşa cum se cuvine, cinstirea celor care au fost torturaṭi, înfometaṭi, umiliṭi, ori care au pierit în închisorile şi lagărele comuniste. Această zi a fost aleasă simbolic: pe 14 mai 1948 (mai exact, în noaptea de 14/15) a fost primul val masiv de arestări de după instalarea comunismului.
Propunerea pentru Ziua naṭională de cinstire a martirilor – făcută de liberali şi transformată într-o lege promulgată la 30 mai 2017 – argumenta astfel în expunerea de motive: „În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi peste 10 000 de tineri anchetaţi ulterior, condamnaţi şi repartizaţi în puşcăriile unde urmau să execute fiecare condamnarea. […] Se impune aşadar ca această zi să fie cinstită şi declarată ca zi naţională a acestor martiri care şi-au adus darul înaintea istoriei, care s-au jertfit ei pentru ca nouă să ne fie mai bine.” „Arestările au început în ziua de 15 mai”, scria părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa în notele sale. „Era o acțiune masivă, spectaculoasă, desfășurată pe întreaga țară și după un plan minuțios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne și Ana Pauker și-au calculat lovitura cu sânge rece.”
Dictatura proletariatului s-a instalat prin teroare, pe principiul „ascuṭirii luptei de clasă”. Elitele politice, culturale, opozanṭii de orice fel au trebuit să dispară. În valuri succesive au fost arestaṭi, anchetaṭi şi torturaṭi liderii partidelor Naṭional Ţărănesc, Naṭional Liberal şi Social Democrat Independent, legionarii, episcopii şi preoṭii greco-catolici, profesorii, ofiṭerii, ṭăranii. În 1948-1949 s-au creat instituṭiile de represiune (Securitatea, Miliṭia), a apărut legislaṭia represivă, s-a organizat sistemul penitenciar (închisori, centre de anchetă, lagăre de internare), sistem care avea să „înghită”, potrivit unor calcule estimative de astăzi, o jumătate de milion de români. Numai în perioada 1948-1953 au fost peste 60 000 de arestaṭi, iar în anii de vârf ai colectivizării 89 000 ṭărani au fost trimişi în puşcărie. Sistemul penitenciar din România stalinistă a produs sute de mii de victime, aşa cum s-a întâmplat în tot spaṭiul controlat de sovietici. Aceasta fără a lua în calcul victimele colaterale – suferinṭele familiilor celor întemniṭaṭi – şi fără a include dosarele încă inaccesibile din arhive.
Printre sutele de mărturii ale foştilor deṭinuṭi politici, păstrate în Arhiva de istorie orală, există câteva care vorbesc tocmai despre arestările din noaptea de 14/15 mai 1948.
Mircea Nicolau – filolog, profesor
„În noaptea de 14 spre 15 mai au fost făcute arestări masive, cu concursul vechii Poliţii şi cu prezenţa noilor angajaţi ai Poliţiei care, în genere, erau oameni care împrumutaseră convingeri comuniste în ultima oră – probabil din oportunism – şi cum erau bine retribuiţi au înţeles să facă parte din ceea ce a devenit mai târziu Securitatea. Securitatea, dacă nu mă înşel, prin septembrie 1948 [de fapt, 30 august] a primit această denumire; până atunci era vechea Siguranţă. Ei, funcţionarii dinainte, vechii poliţişti erau foarte fideli noului regim, pentru că vroiau să demonstreze prin zelul lor că sunt foarte ataşaţi şi în felul ăsta să li se ierte, să spun aşa, persecuţia la care participaseră ei pe când Partidul Comunist era în ilegalitate.
Aşa că arestările din noaptea de 14-15 mai ne-au surprins. […] În ziua de 15 mai eu am auzit de aceste arestări şi am şi plecat de acasă, pentru că ştiam că o să fiu şi eu căutat. […] Aveam şi eu o slujbă, dar în acelaşi timp întreţineam legăturile mele, duceam acţiunea mea de organizare [anticomunistă]. În ziua de 15 mai am întâlnit oameni care nu fuseseră arestaţi, care nu intrau, să zic aşa, în primul eşalon de arestări, că însemna să facă… zeci de mii de arestări. […] Şi am aflat de aceste arestări. Cum mă aşteptam ca şi eu să fiu arestat, am dispărut, n-am mai stat acasă!
Şi când aţi fost arestat?
În iulie, 6-7 sau 8 iulie, deci cam… la aproape două luni de zile de la declanşarea arestărilor în masă.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2000]
Traian Popescu – inginer, membru al Mişcării Naṭionale de Rezistenṭă
„Ordinul de Operaţii numărul 5 poartă data de 13 mai 1948. El sună astfel, stipulând printr-o serie întreagă de paragrafe acţiunea ce va urma [citeşte documentul]:
<În baza Ordinului Direcţiunii Generale a Siguranţei Statului se expun următoarele:
- Arestarea legionarilor reîntorşi din Germania după 23 august 1944 şi a celor ce trăiau ascunşi şi s-au legalizat în urma Ordinului din 10 decembrie 1945.
- Arestarea elementelor legionare care s-au încadrat în partidele istorice, adică în fostul PNŢ, PNL şi Partidul Social Democrat Independent după 23 august 1944 şi au avut de la această dată până azi o activitate ostilă regimului democrat.
- Arestarea legionarilor care, constituiţi în organizaţii, au fost descoperiţi după 6 martie 1945, trimişi în cercetări şi puşi în libertate în decembrie 1945 în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne.
- Arestarea persoanelor identificate ca activitate în organizaţii legionare.
Modul de execuţie:
Pe baza evidenţei avute, se vor constitui tabele cu persoanele ce urmează a fi arestate, stabilind domiciliul persoanelor şi al rudelor şi al cunoscuţilor. Echipa formată din trei persoane. Şeful ei va fi de la Siguranţă. Şeful echipei va primi plicul închis numai în momentul plecării la operaţie, neavând voie de a-l deschide înainte de plecare. Cu o oră înainte de plecare se vor convoca şefii echipei şi se vor instrui cum să pătrundă în imobil, cum se face percheziţia, cum se face când nu-l găseşte, capcane, ţinerea pe loc a celor din casă şi interogarea pe loc spre a afla unde-i cel cunoscut. La ieşire se va lăsa după ridicare un post fix ce stă înăuntru, ce stă într-un loc să vadă mereu afară. Cei ce vin, să reţie şi ei până se termină operaţiunile. Personalul convocat va sta în localul Siguranţei. Până ce se termină operaţiunea, la telefon nu vorbeşte nimeni. Personalul poliţienesc la oraş, jandarmii la ţară. Maşini, jeep-ul Prefecturii, comandant, Primărie.
Măsuri după operaţie:
- Arestaţii din organizaţii imediat cercetaţi spre a stabili şi aresta legăturile. Cei ce nu fac parte din organizaţii, dacă nu trebuie imediat cercetaţi, vor fi imediat transportaţi la penitenciarul judeţean şi în arest propriu până la noi dispoziţiuni.
- Paza exterioară se va întări cu jandarmi.
- Acţiunea informativă se va intensifica pentru a cunoaşte starea de spirit a populaţiei. Identificarea altor elemente.
- Măsuri de pază la instituţii mai importante: Prefectură, Poştă, Telefoane.
Operaţiunea începe în noaptea de 14 spre 15 mai 1948, la ora 2. […]
Rapoarte:
În ziua de 15 ora 8, în ziua de 15 ora 12, în ziua de 16, anul curent. La raport, prin curier amănunţit, unde se vor spune şi greutăţile.>
[Interviu de Mariana Conovici, 1998]
Ioan Bălan – inginer; în 1948 student la Facultatea de Matematică Cluj, membru al grupului de rezistenṭă anticomunistă Făgăraş
„Am dat examenele, a fost sesiunea, am dat examenele, am dat şi examenele de anul II şi-n anul II m-am hotărât să plec la Bucureşti, am dat admitere la Politehnică şi-am plecat din Cluj. Ceilalţi toţi, Gavrilă [Ogoranu], Chiojdea, Haşul şi alţii care au fost acolo, ăia au rămas în Cluj. Până în ’48 ei s-au organizat, au lucrat. Şi-n ’48 ei au aflat că şi noi suntem pe o listă. Ne ştiam din ‘45-’46, că fusesem pe o listă neagră, ăştia care eram vizaţi de Siguranţă – era Siguranţa atuncea, nu era încă Securitatea. Dar nu ştiam, nu ne-am aşteptat şi… pe mine m-au găsit la Bucureşti, aşa, o săptămână de vacanţă… Paştele a fost după 1 mai în ’48. În 15 mai, într-o sâmbătă, a venit un comisar, m-a poftit la Prefectura Poliţiei să dau o declaraţie şi asta a fost [arestarea mea].”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2000]
