Cea mai mare companie de cărbune doreşte mai mult timp pentru a pune în aplicare standardele UE privind poluarea, pe măsură ce presiunea pentru tranziţia energetică creşte. După semnarea Acordului de la Paris din 2015 – menit să limiteze impactul schimbărilor climatice – ţările europene au început să anunţe datele finale pentru industriile cărbunelui, una dintre principalele surse de emisii de CO2. Dar în Europa de Est situaţia este diferită, ţările spunând că vor să ardă în continuare cărbune, timp de zeci de ani, pe motiv că sunt prea sărace pentru a trece rapid la alte surse de energie. România are totuşi un amestec energetic divers. Ţara produce aproximativ un sfert din energia sa din cărbune, în comparaţie cu aproape o treime din energia hidro şi 15% din surse regenerabile. Producătorii de cărbune susţin că, indiferent de amestec, materia primă bogată în carbon este esenţial pentru asigurarea stabilităţii sistemului energetic. Producătorii mai spun că e mai ieftin cărbunele decât sunt gazele şi energia nucleară, celelalte surse de energie stabile. Tehnologiile pe cărbune din România sunt învechite, iar standardele de poluare ale Uniunii Europene presupun necesitatea unor investiţii imense, pentru a asigura funcţionarea echipamentelor.
„Între 2009 şi 2015, am cheltuit un miliard de euro pentru implementarea standardelor europene cerute până în 2016, doar pentru a avea o surpriză neplăcută în această toamnă şi pentru a descoperi că vor fi introduse noi standarde”, a declarat Sorin Boza, directorul Complexului Energetic Oltenia, cea mai mare companie de cărbune. Boza doreşte ca România să solicite UE amânarea implementării celor mai noi standarde – o permisiune care să menţină poluarea pe o durată mai lungă. Potrivit datelor din coaliţia ONG Beyond Coal, poluarea cu carbon, la nivel european, este responsabilă pentru 19.500 de decese premature, 458.000 de atacuri de astm la copii şi aproape 6 milioane de zile de muncă pierdute anual. Numai în România, potrivit aceloraşi date, carbonul a fost responsabil pentru peste o mie de decese premature în 2015. Mai mult de jumătate au fost estimate doar din cauza Complexului Oltenia. Dincolo de cărbune, compania a estimat că poluarea cu carbon în România a fost responsabilă pentru 520 de cazuri de bronşită cronică, 800 de internări, 26.000 de cazuri de atacuri de astm la copii şi 267.000 de zile de lucru pierdute, ceea ce reprezintă o povară estimată la 2 miliarde de euro pentru economie.
Impactul negativ al exploatării cărbunelui asupra mediului – distrugerea ecosistemelor locale şi a terenurilor agricole; a poluării apei subterane şi supraterane; contaminarea pământului şi poluarea cu praf – au fost documentate pe scară largă de Greenpeace şi alte organizaţii. „În Gorj, majoritatea minelor Complexului Oltenia sunt foarte apropiate una de cealalaltă, iar atunci când sunt distruse o mie de hectare în loc de o sută, resursele de apă sunt de zece ori mai afectate”, spune Alexandru Mustaţă, de la grupul de mediu Bankwatch România. „Mai multe sate sunt deja lăsate fără apă potabilă, habitatele fiind afectate şi ele. Lucrările de post-închidere se limitează la plantarea de sălcii, astfel încât speciile anterioare nu se pot întoarce aici”. Ministerul român al Energiei, după consultarea cu Complexul Oltenia, a respins majoritatea cererilor de despăgubire împotriva companiei. Într-un răspuns scris, ministerul a declarat că operaţiunile miniere ale Complexului sunt pe deplin conforme cu legislaţia naţională şi compania plăteşte „contribuţii anuale foarte mari” la bugetul naţional, incluzând aproximativ 800.000 de euro anual sub forma taxei de mediu şi încă 130 de milioane de euro prin achiziţionarea certificatelor de CO2.
Ministerul Energiei a mai spus că acest Complex (Oltenia) a negociat compensaţii echitabile cu fiecare „locuitori din Runcurel expropriat, că nivelurile de sunet din jurul minelor sunt admisibile, că societatea nu utilizează mai multă apă decât permite legea”, că investiţiile făcute de Complex au dus la îmbunătăţirea calităţii aerului, că a plantat mai multă pădure decât a tăiat, că scurgerile de la Turceni au fost cauzate de localnici, dar Complexul a reparat lucrarea, şi că alunecările de teren sunt naturale”. Potrivit ministerului, extracţia cărbunelui nu este toxică şi „în acelaşi timp, impactul negativ pe termen lung al” energiei verzi „asupra ecosistemelor locale şi asupra sănătăţii umane este bine cunoscut”. De altfel, chiar dacă problemele industriei cărbunelui sunt cunoscute de mai mulţi ani, niciunul dintre guvernele recente din România nu a luat în considerare serios ideea de eliminare treptată a cărbunelui. „Dincolo de variaţiile din sferele politice înalte ale partidelor, există un nivel de jos foarte puternic, alcătuit din cei care sunt într-adevăr responsabili cu sistemul energetic, oamenii din companiile energetice, administraţia, unele conduceri sindicale”, a spus Corina Murafa, expert în domeniul energiei, care a lucrat la Banca Mondială. „Şi ei au un fetiş leegat de cărbune, ca o coloană vertebrală a sistemului energetic”.
***
Compania de stat Complexul Energetic Oltenia este cel mai mare producător de energie din domeniul cărbunelui din România, cu capacitatea de a asigura o treime din consumul ţării.
Oamenii din Gorj şi Dolj suportă o mare parte din costurile ascunse ale minelor de cărbune, inclusiv distrugerea terenurilor pe care se bazau pentru a supravieţui.
Locuitorii din vecinătatea minelor Complexului şi a infrastructurii de transport se plâng de impactul negativ al zgomotului şi al poluării asupra mijloacelor lor de trai – pentru care nu se oferă compensaţii.
Centralele electrice utilizează terenuri pentru a stoca mari cantităţi mari de cărbune ars, care conţine metale grele, afectând negativ mediul. Când cenuşa e purtată de aer, ea reprezintă o ameninţare pentru sănătatea comunităţilor din apropiere.
Poluarea cu praf de la minerit sau scurgerile din steril înseamnă că adesea culturile sunt compromise în satele în care oamenii trăiesc din agricultură.
Unele pagube materiale cauzate de minerit nu sunt niciodată compensate. Localnicii ştiu că au şanse mici în instanţă.
Compania Oltenia intenţionează să extindă unele dintre minele sale, ceea ce ar implica exproprierea proprietăţilor a circa 500 de persoane. Guvernul român doreşte să declare minele un proiect de interes naţional, mutând astfel oamenii cu un euro pe metrul pătrat de pământ.
Extinderea minei distruge terenul folosit anterior pentru agricultură, forţând oamenii să se mute. Exproprierile pot însemna, de asemenea, lipsirea oamenilor de stilul lor de viaţă tradiţional şi forţarea lor să umfle rîndurile celor săraci din mediul urban.
Dat fiind profilul monoindustrial al ţării, un venit constant este greu de găsit şi mulţi oameni de-abia îşi duc zilele.
Localnicii din oraşele miniere depind de cărbune pentru gătit şi pentru încălzire. Din cauza sărăciei, furtul din depozitele de cărbune este ceva la ordinea zilei.
În Gorj, spun localnicii, mineritul a poluat sursele de apă subterană. Drept urmare, fântânile s-au uscat, iar sătenii au rămas fără apă potabilă.
Alunecările de teren cauzate de minele închise necorespunzător au loc ori de câte ori plouă, distrugând casele oamenilor. Compensaţiile au venit greu.
Comunităţile locale spun că se bazează exclusiv pe ONG-uri pentru a cere un tratament echitabil în numele lor.
Drepturile de proprietate privată sunt deseori încălcate prin extinderi. În 2016, un scandal a izbucnit în România, când Complexul Oltenia a refuzat să ofere compensaţii echitabile celor 134 de săteni pe care dorea să-i elimine forţat, pentru a face loc unei extinderi a minelor în satul Runcurel, judeţul Gorj.
Comunităţile din vecinătatea minelor sau a centralelor energetice sunt foarte nemulţumite de lipsa de responsabilitate a Complexului pentru impactul său economic, ecologic şi asupra sănătăţii.
Lignitul – sau cărbunele brun – este un soi de cărbune ineficient şi extrem de poluant, dar poate fi găsit în cantităţi mari în subteran.
Autori: Claudia Ciobanu, Mihai Stoica
https://www.aljazeera.com/indepth/inpictures/hidden-costs-coal-romania-180429143054573.html
Traducerea: Cristina Zaharia
AL JAZEERA (Qatar), 16 mai 2018
