Înainte de 1989 Comitetul de Stat al Planificării (CSP) era instituţia centrală care coordona activitatea de planificare a economiei naţionale şi repartiza materiile prime şi produsele necesare diferitelor ramuri şi subramuri ale economiei.
Această planificare se baza pe cifrele raportate de ministere şi de judeţe. Dar, acestea, pentru a se evidenţia, raportau producţii mărite, fără legatură cu realitatea. La rândul lor, întreprinderile îşi planificau producţia pe materii/materiale care în realitate nu existau întotdeauna. Situaţia devenea stânjenitoare când era vorba de export, de respectarea unor contracte. Cu o astfel de situaţie s-a confruntat profesorul Ştefan Bîrlea, pe vremea când a fost preşedintele Comitetului de Stat al Planificării (1982 – 1988).
Fasolea a fost o plantă foarte importantă pentru economia românească. Fasolea era foarte importantă, pentru că era o parte importantă de hrană în armată. Hrana militarilor se baza pe fasole. De asemenea, o parte importantă din hrana populaţiei se baza pe fasole. Industria alimentară se baza pe fasole… Eu vorbesc de fasolea pentru consumul uman. Pe vremea respectivă se raportau producţii astronomice la fasole, fără legătură cu relitatea. [Autorităţile locale şi Ministerul Agriculturii] declarau că producţia este în medie 1850 kg/ha la unul, la altul 1870 kg/ha…adică în medie 1800 kg/ha. Şi ea, în realitate era cam o mie de kilograme la hectar. Exista o cantitate de fasole pe care eu ştiam că trebuie s-o păzesc, să n-o împart, să n-o dau. Era rezerva noastră. Dacă dădeam prea mult la export, rămâneam noi cu o cantitate prea mică [pentru însămânţare şi pentru consum].
S-a întâmplat ca cineva din familia lui Ceauşescu, Ion “Nelu” Ceauşescu, care era prim vicepreşedinte la Comitetului de Stat al Planificării, să promită Cubei o cantitate mare de fasole. El era preşedintele coordonării părţilor. La Comitetul de Stat al Planificării cei din conducere aveam repartizate diverse ţări. Eu eram pe Germania şi URSS, el [Nelu Ceauşescu] avea Cuba. În contrapartidă primeam de la cubanezi nişte bomboane, ceva coniac, ceva zahăr…ce aveau cubanezii… Se făcea un fel de pachet: “Eu îţi dau pachetul ăsta, tu îmi dai pachetul ăsta.” Se prindea în plan şi pe urmă se stabilea o anumită valoare, şi după aceea se actualiza an de an. Dar trebuia să respecţi [înţelegerea] pentru că era ceva serios. În cazul acesta fasolea era şi pentru cubanezi o hrană importantă. Elena Ceauşescu a aflat de treaba asta şi nu i-a plăcut înţelegerea. Nicolae Ceauşescu mi-a cerut să prezint balanţa fasolii. Eu le prezentam pe toate, dar el nu se uita chiar la toate plantele. M-am dus la Snagov. Elena Ceauşescu l-a luat pe Nelu, l-a făcut ţăndări pentru că a făcut chestia asta.
Nu-i plăcea ei de Fidel Castro: “Dă-l încolo! Pistolarul ăsta….” Eu l-am apărat pe Nelu, i-am spus: “Noi dăm tractoare şi le dăm la un preţ foarte bun. Altfel, ce facem cu tractoarele? Dăm buldozere. La fel şi ei ne dau asta….asta…asta.” În sfârşit, Nicolae Ceauşescu nu s-a supărat pentru chestia asta. Eu am mers cu situaţia. Ceauşescu s-a uitat: “E cam mică producţia. 1200kg/ha !?…” Zic: “ Tovarăşe Ceauşescu, 1200? N-am avut niciodată aşa producţie! Noi, când faceam 800 kg/ha este foarte bine!” Ceauşescu: “Nu, dragă. Să chemăm…” Şi cheamă persoanele în cauză. Vine cel de la Partid şi zice: “1870 kg/ha au raportat judeţele!” Îmi venea să-i strig la obraz [că minte], că ştiam cât raportaseră şi ele, că aveam situaţia de la comisiile teritoriale. “Auzi!? Ia cheamă şi pe ministrul agriculturii!” Nu era acolo. Îmi spune: “Stai şi tu aici!” Eu şedeam ca pe foc, că trebuia să închid toate lucrările. Elena Ceauşescu: „Auzi ce-au făcut? I-au dat lui Fidel Castro fasole.” Şi el i-a răspuns: “Trebuie să-i dea şi de asta. Trebuie să mănânce şi ăia! Nu ţi-am mai spus pe ce i-am dat? A făcut bine. Lasă! Nu te băga…” A pus-o la punct. Apoi: “Stai puţin! Până vine ministrul agriculturii, să vină doi, trei aghiotanţi!” Şi le-a ordonat: “Luaţi [elicopterul] Alouette şi duceţi-vă voi, că eu când am zburat…” avea memorie bună… “ prin satul cutare am văzut un lan de fasole foarte frumos. Duceţi-vă acolo şi măsuraţi câţiva metri pătraţi, dar măsuraţi exact şi smulgeţi cuiburile de acolo. Veniţi cu ele la mine! Să veniţi cât mai repede posibil!” Cât timp aghiotanţii au fost plecaţi am mai stat de vorbă diverse lucruri. A întrebat cum stăm, cum facem. A sosit ministrul agriculturii: “Să trăiţi, tovarăşe secretar general!” Eu eram acolo. Elena era ceva mai încolo, dar auzea. Trăgea cu urechea. Ceauşescu l-a întrebat: “Măi, cât este producţia la hectar la fasole pe care v-a raportat-o vouă?” Între timp secretarul pe agricultură [din partea Comitetului Central] avusese grijă să-i spună ce a zis el, că i-am simţit imediat. “1850 kg, tovarăşe secretar general”. Ceauşescu s-a uită la mine: “Ei, auzi?” “Aud!” Zice: “Lasă c-o să vină şi aghiotanţii şi măsurăm şi vedem cât este ca să se convingă şi CSP-ul.” “Bun! Haideţi să măsurăm şi vedem.” N-am vrut să spun: “Ăştia mint!” Eu aveam în buzunar situaţia reală de la judeţe cu semnătură de la ei. Trece o oră, trec două ore, se face opt seara, nu venea elicopterul. În sfârşit vine aghiotantul cu elicopterul. A venit într-un sac cu fasolea de pe suprafaţă măsurată. Fusese, dacă nu mă înşel, şi un general cu ei. Ceauşescu: “Mă, asta-i? Aţi măsurat-o bine?” “Da” “Ia veniţi încoace! Deci, câte aţi adus?” “Atâtea cuiburi de fasole la atâţia metri pătraţi. Densitatea este cam atâta…”. “Bun, hai să facem acum pe metru pătrat, că-i mai uşor. Alegeţi voi care…” Bineînţeles, au început să aleagă cuiburile. Ceauşescu: “Hai că vă dau eu.” Şi le alegea pe cele mai mari. Ştiam că avea obiceiul să tragă pe turta lui. S-a numărat, s-a deschis fasolea, s-au pus boabele într-un vas, s-a adus un cântar … să zic, se făcuse o eroare de vreo 10 – 15% . Dintr-o dată m-a tras în piept. Eu zic: “ Bun, aţi luat cuiburile mari.” “Ei, pe ălea mari? N-am luat de aici?”… “Bine, să vedem ce iese.” Eu mi-am dat seama imediat că în orice caz cifra ălora nu e! S-a uitat: 1400. Ceauşescu a zis cu mare greutate: “1450” … Era şi Nelu [Ceauşescu] acolo. Şi Nelu a zis: „Nu. Face 1200…” Nu era pe vreme când ieşeai cu calculatorul în mână. El făcuse calculele din cap. Şi atunci am spus: “E o oarecare diferenţă.” Era destul de mare. La care Nicolae Ceauşescu i-a zis lui Nelu: “ Du-te şi fă [situaţia]! Cum ai văzut şi tu!”. Deci am înţeles că cedase la …1450 kg/ha. Că şi-a dat seama de realitate.
[Arhiva de Istorie orală – Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2002]
