De ce păsările, descendente ale dinozaurilor, și-au pierdut dinții în timpul evoluției? Poate pentru a le permite ouălor să eclozeze mai repede și să aibă mai multe şanse de supraviețuire, afirmă un studiu publicat miercuri. Păsările moderne au ciocuri fără dinți, la fel ca unii dinozauri din Mezozoic (-251 milioane de ani până la -65 milioane de ani în urmă). Mai multe ipoteze au fost deja prezentate pentru a explica ciocurile de păsări. Pentru unii cercetători, dispariția dinților a făcut posibilă ușurarea greutății capului și facilitarea zborului activ al păsărilor. Dar acest lucru nu explică de ce unii dinozauri carnivori din Mezozoic, incapabili să zboare, nu aveau dinţi, ci doar un cioc, obiectează cercetătorii de la Universitatea din Bonn într-un studiu publicat în „Biology Letters” (Societatea Regală). Teza cea mai frecvent acceptată pentru dispariția dinților este cea a unei schimbări de regim alimentar la păsări. Ciocul le-ar fi facilitat hrănirea cu anumite tipuri de alimente, cum ar fi semințele. Acest lucru ar fi favorizat şi supraviețuirea lor în timpul marii dispariții a speciilor – cu 65 de milioane de ani în urmă -, provocate în special de căderea unui asteroid uriaș care a afectat drastic clima planetei. Cercetătorii de la Universitatea din Bonn au avansat, miercuri, o nouă ipoteză legată de strategia de reproducere a dinozaurilor aviari și de perioada de incubație al ouălor. Ei se bazează pe cercetările recente ale paleontologilor americani care au demonstrat incubaţia lentă a ouălor dinozaurilor. Aceasta ar fi fost de câteva luni, ca și la reptilele primitive, în timp ce această durată este mult mai scurtă la păsările moderne (de la zece zile la câteva săptămâni). Şi acest proces îndelungat ar fi fost din vina dinţilor: dezvoltarea lor la dinozauri dura aproximativ 60% din perioada de incubaţie. Embrionul trebuia să „aștepte în ou” ca fabricarea dinților să fie finalizată, subliniază cercetătorii Tzu-Ruei Yang și Martin Sander. Dar ouăle erau şi o pradă preferată a prădătorilor, mai ales că majoritatea dinozaurilor se mulţumeau să le îngroape și nu se mai ocupau de ele. Ca urmare, o perioadă de incubație mai scurtă, care permite o eclozare mai rapidă, a oferit un avantaj „evolutiv important”. „Noi sugerăm că selecția naturală pentru pierderea dinților este un efect secundar al aceleia pentru o creștere mai rapidă a embrionului și, deci, o perioadă de incubație mai scurtă”, scriu ei. Această observație explică, de asemenea, pierderea dinților și prezența unui cioc la unii dinozauri non-aviari, subliniază cercetătorii. /rcostea/ddaniela
www.levif.be – 24 mai
