Analiştii politici au fost surprinşi atunci când preşedintele rus Vladimir Putin, în discursul său despre starea naţiunii rostit la 1 martie, a anunţat dezvoltarea unor arme de nouă generaţie. Acest anunț vine ca un răspuns la faptul că Statele Unite s-a retras în mod unilateral din Tratatul ABM încheiat cu URSS privitor la sisteme de rachete. (Tratatul ABM – Anti Ballistic Missile Treaty – a fost semnat în anul 1972 şi prevede limitarea de către SUA şi URSS a câte unui sistem antirachete balistice fiecare, care să nu aibă mai mult de 100 de interceptoare.) În mod deloc întâmplător, în ziua imediat următoare, preşedintele rus a acordat un interviu postului de televiziune american NBC în care a detaliat noutăţile arsenalului rusesc, afirmând că noilte rachete balistice pot evita cu uşurinţă sistemele de interceptare americane, astfel încât dezvoltarea acestora a fost „bani aruncaţi pe fereastră” din buzunarul cetăţenilor americani.
Din acel moment invocarea arsenalului rus a devenit o constantă a retoricii politice ruse. Vladimir Putin nu a mai comis greşeala predecesorilor săi şi nu doreşte să concureze în toate domeniile înarmării cu americanii. El consideră suficient să-şi dezvolte câteva arme moderne, cu care pe de o parte să creeze un scut în jurul ţării, pe de altă parte să dispună de sisteme de atac faţă de care practic nu se poate apăra. Pe aceste vârfuri ale tehnicii militare ruse, Putin a prezentat în faţa parlamentului rus folosind şi un videoproiector, cu ajutorul căruia a ilustrat funcţionarea noilor arme. Astfel deputaţii au putut „admira” avionul cu rază nelimitată de acţiune, drona subacvatică, dotată cu încărcătură nucleară de mare viteză, precum şi pe racheta hipersonică „Kinjal” (Pumnal).
Probabil că doar atât ar fi fost suficient pentru ca Moscova să transmită un mesaj politic clar lumii, referitor la „argumentele” sale în materie de politică externă, însă preşedintele rus nu s-a oprit aici. Recent, ministerul apărării a prezentat pe internet cum de pe submarinul „Iuri Dolgoruki” au fost lansate patru rachete de tip „Bulava”. Oricine poate accesa videoclipul care arată că gigantul marin se scufundă, comandantul dă ordin, iar marinarii ocupă poziţiile în faţa ecranelor şi raportează datele tehnice ale rachetelor. După aceasta putem vedea imagini de la suprafaţa apei, cum cele patru rachete se ridică din Marea Albă şi trăgând o fâşie albă după ele se îndreaptă spre ţinta situată la mai multe mii de kilometri, în Kamceatka, unde vor cădea în locurile dinainte stabilite.
„Iuri Dolgoruki” este un submarin de a patra generaţie, care este dotat cu 16 rachete Bulava şi torpile. Marina militară rusă, în prezent dispune de trei crucişătoare asemănătoare. „Iuri Dolgoruki” şi „Alexandr Nievski” au fost lansate în anul 2013, „Vladimir Monohach” în anul 2014 şi anul viitor va fi lansat cel de al patrulea, care poartă numele de „Cneaz Vladimir” (probabil absolut independent de prenumele preşedintelui rus). Armata rusă își doreşte ca după anul 2023 să mai construiască încă 6 submarine de acest gen. Trebuie însă amintit că nu toate lansările rachetei Bulava au fost reuşite. În perioada anilor 2005 – 2012, din 12 lansări, jumătate dintre acestea s-au soldat cu eşec. Se pare însă că perfecţionările din mers au făcut ca rachetele să fie mai sigure.
Dacă zăbovim un pic pe paginile de internet din Rusia (chiar şi pe cele din limba engleză), constatăm că aproape zilnic apar ştiri despre construirea de arme noi sau despre perfecţionarea celor existente. Ministrul apărării din Rusia, Serghei Şoigu a declarat pentru Russia Today că armata a reuşit să testeze în Siria în condiţii de război peste 160 de arme ruseşti, printre care şi rachetele cu care vor fi înzestrate avioanele de a cincea generaţie SU-57. Având experienţa siriană, armata rusă va moderniza 11 tipuri de avioane şi elicoptere – a afirmat Şoigu.
Se pune în mod firesc întrebarea, care este motivul reînvierii acestui discurs, care ne aminteşte de anii războiului rece, când URSS doar prin armele sale a sperat consolidarea statutului său internaţional. Răspunsul se pare că l-a găsit Institutul Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm (Stockholm International Peace Research Institut – SIPR) a cărui analiză a arătat că în urma sancţiunilor internaţionale împotriva Rusiei, cheltuielile militare au putut să se diminueze cu 20%. Rusia traversează o criză economică gravă, care nu permite alocarea mai multor fonduri pentru apărare. Ca şi comparaţie, chiar şi Arabia Saudită cheltuiește mai mult în domeniul apărării decât Rusia. Această situație nu s-a mai întâmplat în ultimii 20 de ani. Retorica beligerantă a Moscovei ar putea să fie explicată prin nevoia de a contrabalansa această dificultate. În acelaş timp însă, nici actuala conducere a Statelor Unite nu se fereşte de ameninţări. În luna aprilie preşedintele american Donald Trump a publicat pe Twitter un mesaj cât se poate de elocvent „Rusia pregăteşte-te! Merg rachetele!”. În acest mod a reacţionat șeful administraţiei americane la anunţul Moscovei, cum că vor distruge rachetele americane care vor zbura deasupra Siriei.
Şi să nu uităm acea maximă a dramaturgilor potrivit căreia dacă într-o piesă în primul act apare un revolver, putem să fim absolut siguri că în actul al treilea acel revolver va fi folosit.
Székely Ervin, Rador
