Artista turcă Banu Cennetoğlu îşi aminteşte cu exactitate momentul în care a fost copleşită de importanţa Listei – un catalog realizat de voluntari cu persoanele moarte în încercarea de a-şi face o viaţa nouă în Europa. Era în 2002, pe când se afla în Amsterdam şi studia fotografia la Rijksakademie. În timp ce făcea cercetări pe tema arhitecturii posturilor de trecere a frontierei pentru un proiect, a descoperit website-ul United for Intercultural Action, reţea de organizaţii neguvernamentale care susţin migranţii şi refugiaţii. Pe atunci, Lista era un document de 15 pagini care cuprindea 6.000 de nume; acum are peste 30.000. Cennetoğlu, care are 40 şi ceva de ani, a decis imediat că va face tot ce-i stă în putere pentru a populariza această listă, cu forţa ei cumulativă şi grozăvia brutalităţii ei. Dar nu a reuşit să convingă autorităţile din Olanda să-i sprijine proiectul care nu era de natură artistică. În fine, în 2007 a reuşit să obţină susţinere de la o fundaţie din SUA, după ce se întorsese la Istanbul. Banii au fost suficienţi pentru publicarea unor fragmente din Listă pe 150 de panouri de afişaj şi pentru a organiza discuţii pe această temă la Muzeul Stedelijk. Apoi, lista a fost expusă în Grecia, Bulgaria, SUA, Germania, Elveţia, Italia, Turcia şi acum în Regatul Unit. A fost distribuită sub diverse forme – campanii de postere în gări feroviare, apariţii în ziare, zone publicitare. Banu Cennetoğlu crede că Lista emană o anume putere, sub forma ei fizică. Sub formă de document tipărit, cineva ar putea să remarce sau să dea peste ea întâmplător, cu toată repetitivitatea ei îngrozitoare. „Din cauza politicii, desigur că există similarităţi în modul în care mor oamenii – prin sinucidere în centre de detenţie, sau în bărci”. Dar forţa acestei Liste, crede promotoarea ei, constă de fapt în modul în care îl sileşte pe cititor să se confrunte cu faptul că fiecare din aceste morţi este singulară. Şi poate că opţiunile personale ale cuiva ar putea fi implicate în reţeaua complicată a politicii care provoacă aceste tragedii individuale, crede artista turcă. De altfel, ea recunoaşte că există o legătură între Listă şi practica ei artistică, devenită un fel de mărturie./abuzoian
www.theguardian.com – 20 iunie
