Modificarea legii privind organizarea justiţiei din Polonia a declanşat un conflict între Comisia Europeană şi guvernul de la Varşovia, care a condus la activarea articolului 7 din Tratatul UE (Tratatul de la Maastricht), care prevede inclusiv posibilitatea retragerii dreptului de vot a Poloniei în Uniune, ceea ce practic echivalează cu excluderea. Această măsură este fără precedent în istoria Uniunii Europene. Bruxelles-ul susţine că, prin această lege, guvernul a subordonat sistemul judiciar polonez, în consecinţă a încălcat principiul separaţiei puterii în stat. Situaţia politică a devenit explozivă în Polonia în aceste zile, când legea controversată a intrat în vigoare. Preşedinta Tribunalului Suprem din Polonia, Małgorzata Gersdorf, refuză să părăsească funcţia şi susţine că legea, care obligă pe magistraţii care au împlinit vârsta de 65 de ani să se pensioneze, este neconstituţională. Între timp, zeci de mii de oameni protestează, zilnic, în Polonia împotriva a ceea ce ei numesc subordonării politice a justiţiei.
În România, tot legile justiţiei au înfierbântat temperatura vieţii politice, iar acuzele opoziţiei şi a protestatarilor sunt identice: subordonarea politică a justiţiei. În presă au apărut opinii, potrivit cărora România riscă să ajungă să aibă soarta Poloniei. Acum două zile, Curtea Constituţională a respins ultimele sesizări împotriva Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, ca atare legea va intra, în curând, în vigoare.
Este interesant să analizăm, cât de întemeiate sunt opiniile potrivit cărora ar exista o similitudine între legea adoptată de legislativul polonez şi legea românească, cea care va intra în vigoare în curând.
Prima critică formulată de CE faţă de legea poloneză este că reducând vârsta de pensionare a judecătorilor de la 70 de ani la 65, o bună parte a acestora (în primul rând cei care lucrează la instanţele superioare, având o experienţă mai mare) trebuie să părăsească posturile înainte de expirarea mandatelor, ceea ce încalcă principiul inamovibilităţii judecătorilor. Este adevărat că legea prevede că judecătorii în cauză pot cere de la preşedintele statului să amâne pensionarea lor până la încheierea mandatului, însă puţini au făcut acest lucru, susţinând că nu pot încălca Constituţia şi nu vor ca un drept constituţional să depindă de o decizie arbitrară a unui preşedinte.
În modificările aduse Legii 304/2004 nu sunt prevederi privind pensionarea magistraţilor, sau care ar periclita inamovibilitatea judecătorilor.
În Polonia, s-a modificat modul de constituire a Consiliului Naţional al Judecătorilor, organism similar şi cu aceleași atribuţii cu Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, în Polonia nu judecătorii sunt cei care, prin adunările lor generale, decid pe cine trimit în CSM, ci parlamentul. Este adevărat că propunerile provin de la magistraţi, dar aici au fost incluşi şi magistraţi, care lucrează la diferite ministere sau în administraţia publică şi, ca atare, sunt subordonaţi guvernului. Nu este întâmplător faptul că aproximativ 10.000 de judecători polonezi au sabotat alegerile şi au refuzat să candideze pentru o funcţie de membru al Consiliului Naţional al Judecătorilor.
În România, componenţa şi modul de alegere a membrilor CSM este reglementată de Constituţie, legea de organizare a justiţiei nu face referire la acest subiect. De altfel, în țara noastră, parlamentul nu are competenţe în alegerea membrilor CSM.
O altă modificare a legii poloneze prevede constituirea unei „camere disciplinare”, organism care ar judeca abaterile comise de magistraţi. O instituţie similară este prevăzută şi în modificarea Legii 304/2004 într-un articol nou după art. 88, care are următorul text; „În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înfiinţează şi funcţionează secţia de investigare a unor infracţiuni din justiţie care are competenţa exclusivă de a efecuta urmărirea penală pentru infracţiunile de corupţie şi a celor asimilate acestora, prevăzute de Codul penal şi de legea 78/2000, infracţiunile de serviciu sau în legătură cu acesta, precum şi a infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv cei care au calitatea de membri ai CSM, precum şi de procurori şi judecători militari”. Diferenţa esenţială, însă, între acest text şi cel adoptat de Seim (parlamentul polonez) este că, în Polonia, această secţie specială în a doua instanţă este formată, pe lângă magistraţi, şi din juraţi aleşi de către parlament. Astfel, decizia acestor foruri va putea fi influenţată în mod indirect de legislativ.
În data de 4 mai, anul curent, preşedintele României, Klaus Iohannis, s-a adresat Comisiei de la Veneţia în legătură cu legile justiţiei. Acest for nu a formulat, însă, până acum,un punct de vedere.
Székely Ervin, Rador
