Actul de naştere al aviaţiei noastre de transport l-a constiutuit Decretul 2705 / 26 iunie 1920, prin care era înfiinţată Direcţiunea Aviaţiei din Ministerul Comunicaţiilor. În aceeaşi perioadă statul român a hotărât să acorde dreptul de exploatare a liniilor Companiei Franco-Române de Navigaţie Aeriană care fusese înregistrată în 13 aprilie 1920 la Paris, cu sediul în 194 Rue Rivoli. Această societate a primit pentru 20 de ani concesionarea transportului aerian de călători, marfă şi poştă, mai întâi pe ruta Paris-Bucureşti-Istanbul. Pentru buna desfăşurare a zborurilor, statul român a pus la dispoziţia companiei două aerodromuri, la Arad şi Bucureşti Băneasa, acesta din urmă fiind înzestrat şi cu ateliere moderne pentru reparat avioane.
Juristul Alexandru Danielopol, specialist în drept aerian, a studiat îndeaproape începuturile aviației de transport românești, publicând o lucrare și despre Compania Franco-Română de Navigaţie Aeriană. Rezident la Paris din anii ’70, fiul celebrului medic endocrinolog Daniel Danielopol și al Piei Pillat – sora poetului Ion Pillat – a rămas foarte legat de țara sa. Până la sfârșitul vieții nu și-a ascuns mândria că românii au fost, alături de francezi, pionieri în domeniul aviației militare și civile. Pe de altă parte, Alexandru Danielopol a fost un mare admirator al lui Nicolae Titulescu, pe care de altfel îl cunoscuse personal în familie – diplomatul fiind nașul de cununie al părinților -, astfel încât nu putea să omită rolul acestuia în constituirea primei companii aeriene din lume, imediat după Primul Război Mondial. Într-un interviu acordat în 1995 pentru Arhiva de istorie orală, Alexandru Danielopol a povestit, cu farmecul său irezistibil, cum a început organizarea aviației civile.
„La terminarea războiului au fost mai multe conferinţe, convorbiri duse cu turcii, marele Tratat de la Versailles, dar a fost şi Tratatul de la Trianon. La Trianon se discuta toată problema împărţirii Imperiului austro-ungar şi situaţia din Europa Centrală, dar pe lângă aceste discuţii politice internaţionale despre Europa Centrală era şi o comisie militară – şi civilă, de altfel – privitoare la împărţirea armelor de război. Adică, se făcea pe două coloane: armele care rămân arme şi folosite în război şi armele care au fost folosite în război şi care puteau să treacă în domeniul păcii, transformate pentru economia naţională. […]
S-a pus și problema aviaţiei. S-a spus: ea este o armă modernă, este o armă uimitor de eficace, în plină dezvoltare, va rămâne o armă. Şi atunci s-a ridicat un tânăr diplomat care făcea parte din comisiile Tratatului de pace, care a fost Nicolae Titulescu, a spus: <Staţi! Eu propun ca din aviaţie să facem o armă de pace şi să facem şi un concurent al Orientului Express. Să facem o linie, plecând de la Paris la Istanbul, transcontinentală, şi din această linie să facem o linie de transporturi civile care să transporte nu numai negociatorii, dar şi pasagerii. Dar noi, românii, nu putem decât finanţa această listă, pentru că avioane nu avem – pentru că erau toate avioane franţuzeşti – şi piloţi nu avem.>
Preşedintele acestei comisii era generalul Duval, celebru de altfel în Franţa. Şi generalul s-a sculat în picioare şi a spus: <Bravo, [la] Roumanie!> şi mai spune: <Noi vă asigurăm personalul navigant şi avioanele.> Titulescu atunci, care era însoţit de [Mauriciu] Blank, care era directorul Băncii Marmorosch-Blank şi un francez cu care colabora Blank în chestiunile de bancă, a făcut ca să garanteze că vor da o sumă de bani foarte importantă, pentru crearea unei societăţi care a devenit Compagnie Franco Roumaine de Navigation Aérienne, pe scurt La Franco-Roumaine. Aşa de celebră ajunsese cu timpul La Franco-Roumaine, încât la un moment dat, dintr-o dată, s-a născut această idee şi s-a pus în discuţie şi în realizare.
Această companie are câteva caracteristici interesante. Prima: este prima companie continentală de transporturi aeriene din lume. Înainte, erau nişte zboruri între Anglia şi Franţa, între Belgia şi Anglia, dar erau nişte companii mici, nişte eboşuri de companii, care făceau transporturi binaţionale, între două ţări, dar transcontinentale, dintr-un capăt al continentului la celălalt nu exista nici unul. Din America au încercat să facă la un moment dat o companie care să treacă de la Pacific la Atlantic pentru poşta aeriană, dar nu transcontinentală de pasageri. Această companie s-a născut deci din ideea românească şi cu ajutorul franţuzesc şi au fost printre cei mai mari piloţi din timpul războiului, care au trecut la această companie şi care au ilustrat această companie care a avut foarte puţine accidente – poate unul sau două – şi a funcţionat extraordinar!
Această companie, însă, organizându-se, ceea ce trebuia organizat era şi teritoriul, pentru că protecţia navigaţiei aeriene se face de la sol spre aer, iar piloţii o conduc în aer. Şi atunci, toată organizaţia la sol a fost preluată de români. S-a construit şi cel mai mare hangar din lume în momentul ăla, care e la Arad şi mai există şi astăzi, de unde pe vremea aia se decola din fundul hangarului. S-au construit faruri, dintre care unul este un far, ruginit complet, dar este în picioare, la Băneasa. Când au venit primele avioane au venit şi cu trompeta, se alungau animalele care erau acolo!
A fost o companie care a luat un avânt formidabil, care la un moment dat s-a dus către Varşovia, era vorba să ajungă la Bagdad şi aşa mai departe. Francezii, văzând că merge – era pe vremea aia singura companie din lume rentabilă -, merge aşa de bine, au vrut să răscumpere acţiunile românilor. Şi românii le-au vândut…
Compania asta mai făcuse un lucru formidabil: în 1923 au făcut şi ei primul zbor de noapte internaţional din lume. Se făcuseră, naţional, nişte zboruri de noapte, dar scurte, dar [nu se întâmplase] ca un avion să vină din fundul Europei cu zborul de noapte… În plus, ca să scurteze timpul de zbor era totuşi formidabil! Şi la această companie românii şi-au vândut acţiunile… S-a creat atunci o companie franţuzească: Compagnie Internationale de Navigation Aérienne, a rămas pe acelaşi teritoriu, absolut, dar franţuzească. Printr-o transformare ulterioară a devenit Air Orion şi din Air Orion, cu grupuri mai mici, a devenit Air France… Compania Franco-Română de Navigaţie Aeriană este, scuzaţi termenul, mama-mare a lui Air France.”
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 1995]
