Mierea de albine este folosită din vremuri imemoriale. Există suficiente mărturii că în civilizaţiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice în care se adăuga polen.
În antichitate, egiptenii o ofereau ca sacrificiu zeilor apelor; legiunile romane ungeau cu miere rănile, ca un remediu natural pentru a ajuta vindecarea. Pe lângă comori, în mormintele egiptene, arheologii au găsit şi vase pline cu miere care, descoperită după mii de ani, aceasta nu s-a degradat. S-a demonstrat ştiinţific efectul de conservare al mierii datorită conţinutului său foarte scăzut de apă. Conţinutul de peroxid de hidrogen pe care aceasta îl are face ca mierea să reprezinte o barieră perfectă împotriva infecţiilor, contribuind la vindecarea rapidă a rănilor. Femeile chiar din Antichitate utilizau măşti faciale cu miere pentru a oferi pielii elasticitate şi catifelare.
În religia hindusă, mierea este considerată unul dintre cele cinci elixiruri ale nemuririi. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecţiuni gastro-intestinale, renale, respiratorii şi pentru tratamentul rănilor.
Datorită proprietăţilor excepţionale, mierea nu ar trebui să lipsească din casa nimănui. Mierea întăreşte sistemul imunitar, conferă energie organismului, vindecă afecţiunile pielii, grăbeşte refacerea ţesuturilor, are efect antibacterian, iar la capitolul frumuseţe este imbatabilă. Astfel, mierea conferă elasticitate şi luminozitate pielii, îndepărtează petele şi atenuează ridurile, stopează căderea părului şi curăţă dinţii. (Sinteză de Mariana Drăgoi)
RADOR, 29 iulie 2018
