„Dacă am rămas oaia neagră a meseriei mele, este pentru că am propriile opinii şi reacţionez la răutăţi”, susţine Angela Gheorghiu, ultima cântăreaţă care întruchipează o idee a „divismului” clasic. Spune că opera a fost creată pentru voci, nu pentru dirijori, şi cu atât mai puţin pentru regizori. Pentru „loviturile sale de teatru” este supranumită Draculina.
„Râd pe seama argumentului, între timp Dracula este o legendă, un personaj inventat, printre altele de un irlandez, nu de un român. De ce nu spune nimeni că am ajutat mulţi colegi şi dirijori?”, afirmă artista. În Anglia (la Royal Opera House este de-a casei) urmează să iasă autobiografia (scrisă cu Jon Tolansky) unei voci diferite de toate celelalte, şi pentru ceea ce spune în afara scenei.
Reporter: Să începem cu începuturile dumneavoastră…
Angela Gheorghiu: Mama mea era croitoreasă, tata conducea trenurile. Iubeau lirica şi eu de mică imitam orice, eram ca un burete. Vocea mea vine din nimic. M-am născut într-un orăşel mic din România, Adjud”.
Reporter: Era pe vremea comunismului.
Angela Gheorghiu: Ceauşescu a preluat puterea când m-am născut eu, în 1965. Când eşti copil nu înţelegi, te joci, apoi îmi dădeau toţi lecţii gratuite de canto. Dar era o ţară oribilă. La 14 ani am mers să studiez la Bucureşti, din fericire Ceauşescu a căzut cu un an înainte să termin Conservatorul, în 1989, şi am putut să încep să călătoresc. Nu s-au schimbat multe în ţara mea.
Reporter: De ce?
Angela Gheorghiu: Corupţia nu este numai în politică, a intrat în ADN-ul românilor. Medicii, pentru a te trata, preoţii pentru a te boteza: tuturor trebuie să le dai bani pe sub mână. Există o lume paralelă. Nu fac autostrăzi, şcoli, spitale, teatre. Ţara este împărţită în două, între bătrâni şi tineri. Apoi, eu am cântat opere în întreaga lume, şi niciodată în România, vi se pare normal?
Reporter: Nu este normal.
Angela Gheorghiu: Cine deţine puterea crede că artiştii români trebuie să cânte gratuit sau aproape gratis. Când, în 1994, am reuşit să îl aduc pe Placido Domingo, el a fost plătit, eu nu. Nu sunt apreciaţi cei care reuşesc în viaţă. Primarul Bucureştiului voia să îmi ofere cetăţenia de onoare a Capitalei pentru avantajul ei, este o femeie care instrumentează orice, se foloseşte de succesul altora: am refuzat. Acelaşi lucru l-a făcut cu prietena mea Simona Halep, campioana tenisului, care, fără voia ei, a fost asaltată de fluierele adresate primarului, la o ceremonie pe stadion în onoarea tenismenei.
Reporter: Pe pagina dumneavoastră de Wikipedia, este scris: profil caracterial.
Angela Gheorghiu: Ştiu, oamenii cred că sunt capricioasă, este crucea mea de o viaţă întreagă. Artiştii sunt pasionali. Am avut incidente răsunătoare? Deci: este adevărat, la Viena nu m-am reprezentat pe scenă după primul act din „Tosca” pentru că Jonas Kaufmann a făcut bis cu „E lucevan le stelle”. Îl rugasem să nu facă bis: ia-ţi toate aplauzele, dar nu face bis, nu se face. Eram supărată pe el. Înainte de meritatul său succes, l-am susţinut în debuturile sale importante; după un «Butterfly» am vorbit să facem un CD şi concertul operei „Aida” la Roma cu Antonio Pappano la Santa Cecilia. Am ieşit din proiect şi nu ştiu de ce.
Reporter: Cine este moştenitoarea dumneavoastră?
Angela Gheorghiu: Arta nu se face cu moştenitori. Îmi place Anna Netrebko şi ea a avut probleme sentimentale cu cântăreţi; îmi plac Sonia Yoncheva şi Lisette Oropesa, cu care am cântat „La Rondine” la Metropolitan din New York.
Reporter: Teatrul cu care aţi avut un incident.
Angela Gheorghiu: Eram în turneu în Japonia cu „Carmen” de Zeffirelli, eram Micaela şi voiau să îmi impună o perucă roşiatică oribilă.
Reporter: Cine este eroina unei opere care vă seamănă?
Angela Gheorghiu: Sunt aproape toate femei fragile, victime. Ar trebui să compună o operă nouă despre mine… Eu sunt de cinci ani cu un băiat român cu 20 de ani mai tânăr decât mine, iar părinţii lui sunt prietenii mei. Prejudecăţi? Fiecare trăieşte cum vrea, uită-te la Macron în Franţa. Se numeşte Mihai Ciortea, a renunţat să fie medic dentist pentru a-mi fi alături.
Reporter: Ce este „divismul” astăzi?
Angela Gheorghiu: S-a schimbat în rău. A dispărut misterul. Condamnarea frumuseţii în lirică este mortală. Poţi avea un fizic aşa şi aşa şi să fii frumos pe scenă. (www.corriere.itml)/oavram/vdraguta
sursa foto: CORRIERE DELLA SERA
Traducerea: Oana Avram
RADOR, 31 iulie 2018
