A face o comparație – orice comparație – între asasinarea în masă a milioane de oameni și sacrificarea porcilor este o perversiune morală.
Există două tipuri de erori de vorbire. Primul este gafa. Asta înseamnă că un vorbitor – un om de stat, un prieten, un profesor – spune accidental ceva greșit. Adesea, asemenea cuvinte rostite din neatenție sunt caraghioase. Omul se corectează și noi, chicotind, ne vedem de treabă. Ni s-a întâmplat tuturor, se întâmplă mereu. Aceste erori de vorbire cad adesea în faimoasele categorii ale malapropismului și „spoonerism”-ului.
Dna Malaprop este un personaj din piesa Rivalii (1775) de Richard Sheridan. Acest personaj greșea mereu, folosind cuvinte cu pronunție similară celor corecte./…/
„Spoonerism” vine de la reverendul Spooner, un predicator ambulant, orator înflăcărat și profesor de istorie, care inversa adesea părți din cuvinte în timp ce vorbea. /…/ Nimic jignitor; din contră, chiar amuzant, și jenant doar pentru vorbitor.
Al doilea tip de eroare de vorbire este acela în care vorbitorul chiar nu înțelege ceea ce spune el însuși. Un astfel de vorbitor face o greșeală și, când încearcă s-o corecteze, nu reușește decât să dovedească și mai bine cât de puțin înțelege el nu numai cu privire la ceea ce spusese, ci și cu privire la ceea ce intenționa să spună.
Asta s-a întâmplat atunci când ministrul român al agriculturii, un social-democrat pe nume Petre Daea, a descris și comentat sacrificarea a 44.580 de porci suspectați a fi infectați cu virusul febrei porcine africane, care este extrem de contagios și care, scăpat de sub control, poate infecta mult mai mulți porci. Febra infectase deja o anume fermă din sudul României, astfel că a fost nevoie ca porcii să fie uciși. O decizie corectă.
Ceea ce s-a întâmplat apoi a fost complet deplasat – o flagrantă neînțelegere a culturii și un abuz la adresa istoriei. La o televiziune națională, în timp ce descria evenimentele de la fermă, Daea a spus: „Porcii (de la fermă) sunt incinerați toți […] e o muncă extraordinară, e ca la Auschwitz.”
Daea și-a cerut ulterior scuze. Însă declarația făcută de el, în loc să-i explice acțiunile, l-a împotmolit și mai rău în eroare sa de vorbire și a demonstrat cât de puțin cunoaște acest reprezentant oficial al României despre Auschwitz și despre Holocaust – și, în special, cât de puțin înțelege el mașinăria nazistă de ucis.
„Nu voiam decât să prezint o situație deosebit de dificilă cu care se confruntă crescătorii de porci din cauza febrei porcine africane. Am foarte multă durere în suflet; voiam să descriu momentele groaznice prin care trec fermierii noștri.”
A face o comparație – orice comparație – între asasinarea în masă a milioane de oameni și sacrificarea porcilor este o perversiune morală. Este într-atât de deplasată încât a spune și mai mult în efortul de a o rectifica nu face decât să evidențieze gravitatea erorii inițiale. A explica faptul că era necesar ca porcii să fie eliminați fizic pentru binele societății în general este fix justificarea cu care au venit naziștii pentru exterminarea evreilor până la ultimul.
Românii ar trebui să fie foarte conștienți de aceste chestiuni; cu siguranță o persoană atât de matură ca Petre Daea, ministru al guvernului, ar trebui să știe și să înțeleagă. România a fost aliată cu Germania chiar până în ultima fază a războiului, în august 1944. Și abia în 2003 și-a recunoscut România oficial relația cu Holocaustul nazist și cu asasinarea evreilor în Europa. Președintele român a însărcinat o comisie internațională cu investigarea rolului României în Holocaust. Comisia a fost prezidată de Ellie Wiesel.
Înainte de Holocaust comunitatea evreiască din România număra 800.000 de membri; astăzi mai sunt, poate, 10.000. Vasta majoritate a evreilor României a fost omorâtă de mașinăria nazistă de ucis, însă un număr semnificativ a fost omorât de civili români și de armata română. Ellie Wiesel însuși, cel mai faimos evreu român care a supraviețuit Holocaustului, a concluzionat că între 280.000 și 380.000 de evrei – 40-45% din toată populația – au fost uciși de compatrioții lor români.
Asistăm la o tendință alarmantă de utilizare improprie și de abuzare de terminologia Holocaustului. Este o consecință a încercării de a se extinde lexiconul metaforelor.
O auzim când un schimb de focuri implicând poliția locală e numit Holocaust – nu e. O citim când adversarii politici sunt calificați drept naziști. Chiar și atunci când neo-naziștii sau skinhead [în realitate, doar o mică minoritate a culturii skinhead are tangențe cu extrema dreaptă – n.trad.] sunt numiți naziști. Sunt respingători și periculoși, dar nu sunt naziști. Atunci când președintele SUA este numit în mod repetat nazist sau este comparat cu Hitler în publicații atât de auguste precum The New York Times, acei vorbitori, acei publiciști și acei redactori sunt la fel de vinovați de exprimare eronată și de abuz de terminologie ca și ministrul român al agriculturii. Însă audiența pe care o au ei și eroarea pe care o răspândesc sunt cu mult mai mari.
Cea mai bună apărare care i se poate oferi lui Petre Daea este seninătatea ignoranței. Pentru lipsa lui de cunoaștere el este singurul vinovat. În România există o percepție denaturată a realității în ce privește rolul jucat de români în asasinarea evreilor, foarte similară cu amăgirea în care trăiesc multe alte state est-europene. Să sperăm că acest incident se va transforma într-un moment pozitiv de învățătură pentru întreaga Românie, nu într-un nefericit subiect de scandal, cum s-a întâmplat în Polonia.
Articol de Micah Halpern (comentator politic, realizator de emisiune la JBS TV)
https://www.jpost.com/Opinion/Above-the-Fold-When-a-mis-speak-speaks-volumes-563749
Traducere: Andrei Suba
THE JERUSALEM POST (Israel), 30 iulie 2018
