În fiecare an, la 19 august, este marcată Ziua Mondială Umanitară, desemnată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite ca parte a unei Rezoluţii sponsorizate de suedezi privind consolidarea coordonării asistenţei de urgenţă a Organizaţiei şi este sărbătorită în ziua în care reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru Irak, Sergio Vieira de Mello şi alţi 21 de colegi ai săi au fost ucişi în atentatul de la sediul ONU din Bagdad, din 19 august 2003, cu 15 ani în urmă.
Sergio Vieira de Mello s-a născut la 15 mai 1948 la Rio de Janeiro.
A absolvit Universitatea Sorbona şi a obţinut un doctorat în filosofie.
Şi-a început cariera în anul 1969, la Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi de la Geneva, ocupând apoi posturi în Bangladesh, Sudan, Cipru, Mozambic şi Peru.
Între 1981 şi 1983 a fost consilier principal al forţei ONU din Liban şi a fost implicat în eforturile de readucere a refugiaţilor cambodgieni în ţara lor în 1992.
Din 1998 până în 2001, a ocupat funcţia de secretar general adjunct pentru afaceri umanitare.
La începutul anului 1999 a fost însărcinat să administreze provizoriu provincia Kosovo, la încheierea războiului declanşat de NATO, iar din octombrie 1999, a fost numit administrator al Timorului Oriental, având drept misiune reconstruirea unui teritoriu devastat de război.
A activat apoi ca Înalt Comisar ONU pentru Drepturile Omului, iar pe 23 mai 2003 a fost numit reprezentant special al Naţiunilor Unite în Irak.
A sosit la Bagdad în 2 iunie, afirmând că situaţia va fi cu atât mai bună, cu cât poporul irakian va avea mai repede un guvern propriu.
Misiunea sa în Irak nu a fost una simplă, deşi avea o experienţă diplomatică bogată în redresarea zonelor în etapa post-conflict, având în vedere că SUA erau reticente în privinţa acordării unui rol major pentru ONU în reconstrucţia Irakului.
Aşa cum spuneam, pe 19 august 2003 un atentat asupra sediului ONU din Bagdad îl ucide pe Sergio Vieira de Mello alături de alţi 21 de colegi ai săi.
Urmând exemplul său de tenacitate şi curaj în ameliorarea situaţiilor umanitare din zone de conflict de pe glob, în anul 2006 familia lui Vieira de Mello şi un grup de prieteni apropiati au fondat Fundaţia Vieira, dedicată continuării misiunii neterminate a lui Sergio, de a încuraja dialogul şi reconcilierea între comunităţi şi alinarea situaţiei victimelor crizelor umanitare create de conflicte.
De asemenea, Fundaţia consideră Ziua Mondială Umanitară, un prilej suplimentar de a atrage atenţia asupra necesităţii îmbunătăţirii situaţiei victimelor crizelor umanitare şi o încurajare pentru toţi activiştii care trudesc pentru realizarea acestui obiectiv remarcabil, fiind un moment de solidaritate cu cei care înfruntă cele mai dificle situaţii pentru a oferi ajutor umanitar, un omagiu pentru cei care şi-au sacrificat viaţa pentru a atinge acest scop nobil.
Ziua Mondială a Ajutorului Umanitar/Ziua Mondială pentru Asistență Umanitară (World Humanitarian Day) a fost instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în 2008 şi comemorată pentru prima dată în 2009 pentru a „contribui la sensibilizarea opiniei publice cu privire la acţiunile umanitare şi la importanţa cooperării internaţionale şi pentru a-i comemora pe toţi lucrătorii umanitari, tot personalul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tot personalul asociat care au lucrat pentru promovarea cauzei umanitare, precum şi pe cei care şi-au pierdut viaţa la datorie”.
În întreaga lume, conflictele afectează considerabil viața a milioane de oameni, care, fiind prinși în războaie care nu sunt ale lor, sunt forțați să se ascundă sau să fugă pentru a-și salva viața. Copiii sunt retrași de la școală, familiile sunt strămutate din casele lor, iar comunitățile sunt desființate, în timp ce oficialii nu fac suficiente eforturi pentru a le alina suferința. În același timp, cei care activează în domeniul sănătății, care își riscă viața pentru a se ocupa de persoanele afectate de violență, sunt tot mai vizați. În ultimii 20 de ani, au fost atacați peste 4000 de lucrători umanitari, aproape 100 dintre ei fiind uciși, tot atâţia răniţi iar câteva zeci au fost răpiți. Majoritatea acestor atacuri au avut loc în cinci țări: Sudanul de Sud, Afganistan, Siria, Republica Democratică Congo și Somalia.
Atacurile împotriva lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar sunt deplorabile și reprezintă încălcări clare ale dreptului umanitar internațional. Pe lângă punerea în pericol a lucrătorilor umanitari, aceste atacuri amenință operațiunile umanitare și viața a milioane de oameni care se bazează pe asistență umanitară pentru supraviețuirea lor.
În prezent, se estimează că peste 130 de milioane de oameni au nevoie de ajutor umanitar, în cele mai diverse zone ale Pământului.
