Markó Béla, fost preşedinte al UDMR, poet şi publicist, unul dintre cei mai importanţi intelectuali maghiari din România, a acordat un interviu cotidianului Budapestan Népszava, în cadrul căruia – cu ocazia Zilei Naţionale a Ungariei şi a Centenarului României – a făcut aprecieri importante referiroare cele mai sensibile chestiuni din relaţia româno-maghiară. În opinia lui Markó Béla, maghiarii refuză să tragă concluziile istorice din ceea ce s-a întâmplat la Trianon şi din acest motiv sunt predispuşi să comită din nou aceleaşi greşeli, iar politicienii români refuză să respecte promisiunile făcute de înaintaşii lor la Alba Iulia. Interesele şi specificităţile regiunilor istorice nu au avut corespondent în organizarea administrativă a ţării nici sub administraţia maghiară şi nici sub cea românească. În cele ce urmează redăm câteva fragmente semnificative ale acestui interviu.
Referitor la raporturile dintre Ungaria şi comunităţile maghiare din România, fostul preşedinte UDMR a declarat: „Pe mine mă îngrijorează destul de mult caracterul unilateral al acestor relaţii, aşa cum au devenit ele în ultima perioadă. Viitorul naţiunii maghiare în Bazinul Carpatic nu depinde exclusiv de ceea ce gândesc maghiarii din Ungaria despre maghiarii care trăiesc în ţările vecine. În opinia mea, problema nu este cu unitatea naţională, ci cu pluralismul. De-a lungul timpului, noi maghiarii am încercat întotdeauna să fim o naţiune deschisă, aşa a fost istoria noastră, în timp ce limba şi cultura noastră este miraculos de unită, a trebuit să ne confruntăm cu situaţii foarte variate în Transilvania, Voivodina, Transcarpatica, în zona de sud a Slovaciei de astăzi şi desigur pe teritoriul Ungariei de azi şi nu doar în ultimul secol, dar în mod accentuat după Trianon. Cred că acesta este atuul nostru, că suntem uniţi şi diferiţi în acelaşi timp. Observ însă că acest pluralism al valorilor în ultimii ani a început să dispară nu doar din viaţa publică a Ungariei, ci în general din relaţiile maghiaro-maghiare din Bazinul Carpatic. Desigur acest lucru se întâmplă pentru că s-a schimbat relaţionarea. În momentul în care doar unitatea este considerată o valoare de către cei care pot influenţa aceste lucruri, şi aceştia nu sunt atenţi la transilvanism în cazul Transilvaniei, dar le-aş putea enumera și pe celelalte; nu sunt preocupaţi de câte valori aduc aceste (periferii n.r.) culturii maghiare comune, atunci desigur (această diversitate n. r.) începe să piardă din importanţă. În spatele acestui fenomen se ascund şi motive politice. În prezent nu există o viziune consensuală privind viitorul maghiarilor din Bazinul Carpatic, și anume ce fel de viitor ne dorim, care să fie şi realizabil. Cândva au existat importante principii de bază, cum ar fi acela de a rămâne pe locurile natale. Potrivit acestui principiu maghiarii din România în Transilvania, cei din Slovacia în ţinuturile lor, fiecare pe locul său de baştină, trebuie să-și creeze o viaţă comunitară maghiară, care să le asigure continuitatea. Am crezut că această idee poate să funcţioneze într-o Uniune Europeană fără frontiere. Acum însă se întăreşte în regiune conceptul de stat naţional, concept care în ultimii 100-150 de ani a eşuat de mai multe ori. De aceea trebuie să ne punem întrebarea, unde este locul nostru în acest concept de stat naţional?”
Referitor la întrebarea privind „renaşterea Trianonului” în sensul evocării importanţei acesteia şi de către români şi de către maghiari, Markó a afirmat: „Românii își sărbătoresc deja centenarul, pentru că românii nu leagă schimbarea statului Transilvaniei de Trianon, ci de 1 Decembrie 1918, de Adunarea Naţională de la Alba Iulia. Toată lumea încearcă să formuleze concluzii în legătură cu această aniversare. În ceea ce priveşte evenimentele din România, se poate observa că acestea sunt festivităţi superficiale, fără să existe un dialog româno-maghiar, ceea ce ar fi indispensabil, pe de altă parte nu au fost formulate concluzii în legătură cu acest centenar. Şi această apreciere este valabilă şi interpretării evenimentelor de către maghiari. (…) Despre Trianon ar trebui să discutăm accentuat. Soluţia nu este ca (noi maghiarii n. r.) să spunem că s-a întâmplat de mult, a trecut, este ireversibil și că nu mai merită să discutăm pe această temă. Eu constat că nici după o sută de ani nu am reuşit să conştientizăm ce s-a întâmplat în deceniile premergătoare, ceea ce a condus la Trianon. A fost publicată recent o carte foarte importantă a istoricului Romsics Ignác, al cărei titlu este „Pierderea Transilvaniei” (Erdély elvesztése). Această carte analizează perioada de dinaintea primului război mondial cu foarte multe date. În opinia mea este o lucrare de bază, dar autorul a fost atacat imediat pentru că a îndrznit să vorbească despre pierderea Transilvaniei. Eu cred că acest titlu este foarte important, deoarece nici până în ziua de azi nu suntem în stare să recunoaştem că Transilvania nu a fost luată pur şi simplu de la Ungaria, ci am pierdut Transilvania. Este mult mai comod să spunem că ce ni s-a întâmplat este o nedreptate strigătoare la cer – după cum de altfel decizia de la Trianon a fost într-adevăr injustă – şi nu suntem capabili nici măcar de o minimă analiză a evenimentelor. Transilvania a fost pierdută pentru că nici în secolul al XIX-lea şi nici la începutul secolului XX, nu am fost capabili să constatăm că aceasta este o regiune multiculturală, şi acest lucru ar trebui să găsească o expresie şi într-un cadru administrativ şi politic special.”
În partea a doua a interviului Markó Béla a susţinut că nici sub administraţia românească acest caracter multicultural al Transilvaniei nu și-a găsit o reglementare juridică adecvată, energiile politicienilor s-au consumat mai mult pentru sporirea tensiunilor interetnice, motiv pentru care Transilvania nu a putut să se dezvolte. A mai susţinut că UDMR ar fi trebuit să militeze „mai agresiv” pentru un dialog profund româno-maghiar.
Székely Ervin, Rador
