Un preot, părinte pentru mii de copii
Dan Damaschin este preot la maternitatea Cuza Vodă din Iași, are 43 de ani și este tată a patru copii. Despre el se spune doar că este un om bun, care ajută mamele singure și copiii. Asta și face. An de an, datorită lui, aproape 3.000 de copii din zonele sărace ale județului Iași merg la școală. Anul acesta a dus în tabără la mare 180 de copii. De multe ori, preotul Damaschin le oferă unor tineri care știu că li s-a terminat copilăria și viața la 12 ani (dacă-s băieți și sunt trimiși la oi în alte județe ale țării) ori 14 ani (dacă-s fete și sunt considerate bune de măritat), speranța că viața poate fi și altfel. Că viața trece dincolo de sărăcie și muncile câmpului, care sleiesc un copil de orice putere. El le arată că are încredere în ei și în talentul lor, pe care îl descoperă cu răbdare. Îi învață să viseze și să creadă în ziua de mâine și în oameni buni, care-s mai aproape, poate, decât cei care le-au dat viață. Și uite așa au ajuns, în cei 13-14 ani de când preotul Damaschin împarte binele în sufletele oamenilor, cu mic cu mare, ca tineri săraci să fie absolvenți de Medicină și să se pregătească să salveze, la rândul lor, vieți.
S-a născut în comuna Moșna la 50 de kilometri de Iași. „Prima amintire o am de la bunicul dinspre mama. Stăteam pe genunchii săi și învățam Tatăl Nostru. Aveam între doi și trei ani“, povestește Dan Damaschin. Bunicul său nu era preot. Era un țăran simplu, cu două clase. „Nu avusese bani de tăbliță, mi-a povestit mama mai târziu. Un om inteligent. S-a bătut cu sistemul comunist pentru că nu voia să intre în CAP. S-a bătut cu tovarășii trimiși de la Tărzii să facă colectivizare forțată. A fugit în pădure și când s-a întors semnătura era falsificată. Și așa a intrat în CAP“.
A crescut într-o familie cu patru frați. Tatăl era orfan de tată. Bunica crescuse singură nouă copii. Mama a mai rămas cu două surori. Toți băieții au murit în război și în perioada foametei. În 1988, în clasa a șaptea, când s-a îmbolnăvit de diabet, neputând să se înscrie la Școala Militară, a ajuns la Liceul Sanitar. Au fost zece pe loc. Era o meserie care asigura un loc de muncă sigur. Părinții îi vedeau pe toți oameni așezați, cu un serviciu bun.
Părintele Dan Damaschin își amintește cum a ajuns student la Teologie. „În clasa a XI-a am avut contact cu mănăstirile din zona Neamțului. După Revoluție, am căutat spiritualitatea adevărată. Am ajuns și noi la Părintele Cleopa, părintele Ambrozie. Oameni de o mare calitate spirituală și experiență extraordinară. Și atunci, încurajat fiind de acești duhovnici să căutăm de-ale sufletului, am dat la Teologie. Am reușit fără pregătire, doar ajutat de profesorii de la Liceul Sanitar”. Tânărul asistent era și student la Teologie. Trei ani a muncit noaptea, iar ziua mergea la facultate, unde a dat peste oameni extraordinari. Ca asistent medical a fost la spitalul CFR, la Sanepid și la Spitalul de Psihiatrie Șipote. A luat contact cu oamenii aflați în suferință, o suferință care nu trece cu medicamente. Spune că a înțeles multe lucruri despre viață la Șipote.
A absolvit Facultatea de Teologie. Dan Damaschin voia să fie preot. „În 1997, contrar părerii tuturor că a ajunge preot era greu, am mers la examen. Am tras la sorți unde să ajung. Am ajuns la Podolenii de Sus. Foarte departe de Iași. Oameni foarte buni, dar aspri și săraci. Am făcut în casa patriarhală un centru medical. Medicul ajungea foarte greu, dacă ajungea. Împreună cu primarul și oamenii am încercat să-i ajutăm pe cei aflați în suferinți fizică și spirituală“, își amintește Dan Damaschin. Mașina și-a transformat-o în ambulanță, pentru că „trebuia să se mai nască cineva în mașina mea”. A început să combine practica spirituală cu știința medicală.
După Podoleni a urmat Cozia. La Iași e din 2005. Cum a ajuns să se implice în cauze umanitare? „Am început cu căsuțele distruse de incendii sau de inundații. Apoi m-am îndreptat către copiii defavorizați, care voiau să învețe“, își amintește preotul Dan Damaschin.
„Internetul este un mod de comunicare și e păcat să nu fie folosit. Lumea care mă înconjoară e tânără. Trebuie să zâmbim și să ne ajutăm. Și mama care are copilașul mort de foame și cel care nu are acces la predică”.
Părintele Dan Damaschin a oferit o șansă mamelor care cerșesc pe străzi și tinerelor care rămân însărcinate și sunt alungate de acasă. A primit teren de la o parohie pe strada Cicoarei. Cu voluntari, cu banii lui a construit o clădire, cu garsoniere și sală de masă. Șapte mame vor avea adăpost temporar și vor fi ajutate să-și clădească o viață frumoasă.
Tabăra de vară organizată de preotul Dan Damaschin a devenit deja o tradiție la Iași. Prin intermediul Asociației „Glasul Vieții “, în fiecare an copiii săraci merg în vacanță pentru o săptămână.
Toți vor să vadă marea. Anul acesta au fost 180. De unde bani? Din donații, sponsorizări.
Iar „minunile” preotului nu se opresc aici. În cadrul campaniei „Grăuntele de muștar”, preotul a inițiat strângerea de fonduri, din donații, ca să trimită copii sărmani la școală. Fiecare va avea ghiozdan, rechizite, hăinuțe, papucei, bunătăți și jucării.
(text preluat de la Violeta Cincu, având acordul prealabil al autoarei)
Pentru exemplul său de dăruire, pentru modul în care a ales să fie alături de sufletele greu încercate, vă propunem să ne întâlnim cu el și să-i spunem că-i mulțumim pentru ceea ce este și ceea ce face. Sâmbătă, 25 August 2018, ora 11.00, părintele Dan Damaschin vine de la Iași să-l întâlnim în Piața Victoriei, din Centrul Devei. Aveți ocazia să-l priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi, oficial, printr-o diplomă, un buchet de flori, o strângere de mână și semnătura recunoștinței voastre.
Despre proiectul „Premianții fără premii”
E vremea să facem ceva.
A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.
Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi.
Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.
Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.
DEVA, 20 AUGUST 2018
