La două decenii de la moartea Leopoldinei Bălănuță, portretul rememorează prin mărturii și imagini de arhivă, momente semnificative din spectacolele de teatru și filmele în care a jucat marea actriță.
Au mărturisit: Maria Ploae, Dan Condurache, Liliana Pană, Vitalie Bantaș.
Leopoldina Bălănuţă s-a născut în 10 decembrie 1934 în comuna Păuleşti, judeţul Vrancea.
A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova și a lui Marcel Anghelescu. A debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din “Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din „O batistă în Dunăre”, de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același regizor. A avut roluri memorabile în „Vassa Jeleznova” și „Mama” de Maxim Gorki, „Anna Karenina”, de Lev Tolstoi, „Medeea” de Euripide, „Martin Eden” de Jack London, „Noaptea Iguanei” de Tennessee Williams, „Oameni sărmani” de Feodor Dostoievski, „Livada cu vișini” de Anton Pavlovici Cehov, „Doi pe un balansoar” de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, „Ca frunza dudului în rai” și „O batistă în Dunăre” (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu).
Iată ce spunea marea actriţă despre ea înnsăşi, în volumul “Actorul în căutarea personajului” de Andrei Băleanu şi Doina Dragnea: „Am fost trasă de urechi să merg dreaptă şi nici în ziua de azi nu merg dreaptă. Mi s-a spus că nu ştiu să mă îmbrac, că sunt şleampătă, că n-am nicun lucru de valoare în casă. Dar eu nu m-am supărat. La mine astea intră într-o zonă neutră. Nu contează. Ceea ce contează pentru mine, lucrul pe care trebuie să-l spun ca să mă fac bine înţeleasă, este puterea de a aştepta. De la lucrurile mici la lucrurile mari. De la autobuzul 31 la un rol minunat. Pentru mine aşteptarea e sinonimă cu speranţa. Chiar şi ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Nu e vorba de o aşteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea ce urmează să se întâmple. Chiar şi acel ultim lucru care i se poate întâmpla omului are nevoie de pregătire. Pentru mine aşteptarea este un sentiment puternic şi pozitiv. Aşteptarea este pregătire.”
A fost distribuită și în filme ca „Nunta de piatră” (1972), „Dincolo de pod” (1975), „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii” (1979), „Clipa” (1979), „Bietul Ioanide” (1979), „Năpasta” (1982), etc.Teatru TV: “Mama” (1976), „Gaițele” (1993), „Strigoii” (1992), „Trandafirul și coroana”, „Conu’ Leonida față cu reacțiunea”(1985), „Moartea unui comis voiajor” (1977), „Idolul și Ion Anapoda” (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune. A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu mai bine de două decenii. Moare la Bucureşti în dimineaţa zilei de 15 octombrie.
Mama
de Karol Capek
In distributie: Leopoldina Bălănuţă, Fory Eterle, Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Traian Stănescu, Emil Hossu, Cornel Fugaşin, Ştefan Sileanu.
Redactor: Alexandra Orban
Productia: Nicolae Stănilă
Decorul: Teodora Dinulescu si Gabriela Zamfirescu
Costumele: Rodica Hanagic
Operator şef: Constantin Lungu
Montajul: Marga Niţă
Regia artistică: Petre Sava Băleanu
TVR Internațional vineri, 12 octombrie, ora 23.00
TVR Moldova sâmbătă, 13 octombrie, ora 12.10
TVR 3 duminică 14 octombrie, ora 20.00
Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR, difuzat pe
canalele TVR
Producător coordonator: DEMETER András István
