Potrivit informaţiilor obţinute „pe surse” de presa britanică, deocamdată Brexit se amână, iar ruperea totală a Marii Britanie de Uniunea Europeană nu se va realiza niciodată.
Regatul Unit va rămâne pentru totdeauna în uniunea vamală, dacă în următorii doi ani nu se va inventa ceva mai bun – aşa a explicat pe scurt publicaţia Bloomberg esenţa acordului la care au ajuns ieri la prânz negociatorii britanici şi cei ai Uniunii Europene. Soluţiile pentru cele mai spinoase probleme au fost prezentate azi în publicaţia britanică The Guardian.
- Graniţa dintre Irlanda de Nord şi Irlanda va rămâne deschisă. Pentru aceasta Irlanda de Nord va obţine un statut special. Doar astfel a reuşit UE să evite ieșirea britanicilor de pe piaţa internă a UE. Această soluţie însă va fi una temporară, până atunci când se va realiza un acord comercial global între Londra şi Bruxelles. Despre acest acord va decide o comisie mixtă UK-UE care va avea printre membri săi şi o persoană independentă.
- Spre mijlocul anului 2019 se va decide dacă Regatul Unit a făcut progrese suficiente pentru a putea fi negociat un nou acord comercial. În caz contrar, acordul actual care este în vigoare se va prelungi şi după anul 2020 (până când oricum va fi în vigoare). În această perioadă Marea Britanie rămâne practic membru al UE cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg din această calitate (de exemplu trebuie asigurat dreptul la muncă pentru cetăţenii statelor membre UE), însă Marea Britanie nu ar mai participa la luarea deciziilor comunitare.
- Până la semnarea acordului comercial, Marea Britanie își va plăti contribuţia la bugetul comun al UE.
Ar fi însă prematur să considerăm soluţionată problema Brexit-ului. Pe de o parte pentru că documentul care conține peste de 600 de pagini a fost negociat doar la nivel de experţi, amănuntele încă nu sunt cunoscute nici măcar de către membrii cabinetului britanic, iar pe de altă parte pentru că mulţi din Partidul Conservator nu sunt mulţumiţi de rezultatul negocierilor, iar laburiştii nu mai sunt de acord cu Brexit şi vor un nou referendum. De altfel şi în sânul coaliţiei există nemulţumiri. Chiar săptămâna trecută şi-a dat demisia din cabinet Jo Johnson, fost ministru al transporturilor declarând că nu mai este de acord cu Brexit, vrea un nou referendum, pentru că ceea ce se negociează acum nu are nimic în comun cu ceea ce s-a dorit acum doi ani prin Brexit.
O problemă politică deosebit de complexă este aşa numitul „backstop”, adică evitarea introducerii controlului vamal între Irlanda de Nord şi Irlanda. Rămâne problema premierului britanic Theresa May să își convingă partenerul de coaliţie – Partidul Democratic Unionist (DUP) din Irlanda de Nord – care până în prezent nu a fost de acord să accepte nicio derogare în ceea ce priveşte statutul regiunii faţă de celelalte ţări componente ale Regatului Unit. Aceștia susţin că orice statut special acordat Irlandei de Nord subminează unitatea Marii Britanii. Theresa May are nevoie de susţinerea minusculului partid DUP, deoarece fără acesta nu deține majoritatea în parlament. Au apărut deja acuzaţii la adresa cabinetului britanic potrivit cărora în realitate nici nu s-a pus problema să nu se realizeze un acord între UK şi UE, premierul a dorit doar să pregătească opinia publică britanică pentru un acord dezavantajos, care însă tot este mai bun decât catastrofalul „no deal”. Nici măcar principalul susţinător al Brexit-ului în grupul parlamentar conservator, Jacob Rees Mogg nu este mulţumit de propunerea premierului May. În cadrul unui interviu acordat canalului de televiziune BBC, acesta a calificat acordul drept o „cădere a guvernului”. Şi mai categoric a fost fostul ministru de externe, Boris Johnson (fratele mai mare al lui Jo Johnson), care a fost liderul campaniei pentru referendumul Brexit în urmă cu doi ani. El a declarat că acordul va transforma Marea Britanie într-o colonie.
Potrivit informaţiilor furnizate de The Guardian, Theresa May şi-a dat acordul ieri pentru acceptarea acordului, când şi-a dat seama că nu poate obţine mai mult de la europeni din cauză că negociatorul şef al UE, Michel Barnier a adoptat o poziţie inflexibilă.
Rămâne întrebarea ce se va întâmpla dacă premierul britanic nu va reuşi să-și convingă opoziţia internă şi externă să accepte propunerea Bruxelles-ului? În acest caz nu sunt decât două soluţii: aşa numitul „hard Brexit”, adică plecarea Marii Britanii din uniune fără niciun acord, ceea ce ar avea consecinţe negative nu numai pentru Regatul Unit, dar şi pentru UE, sau organizarea unui nou referendum prin care – după cum spun sondajele de opinie – s-ar putea anula rezultatul referendumului din 2016 şi Marea Britanie ar rămâne membru al Uniunii Europene.
Székely Ervin, Rador
