Unirea cea Mare s-a putut realiza cu sacrificiile celor aproape 800 000 de mobilizaţi pe front, cu efortul diplomatic al câtorva oameni politici și cu voința marilor puteri ale Antantei câștigătoare în Primul Război. Arhiva de istorie orală vă prezintă o serie de mărturii-document cu o valoare excepțională. Sunt înregistrări de patrimoniu, realizate cu mulţi ani în urmă, cu oameni care au trăit în mod direct acest moment strălucit al istoriei noastre.
Nerva Viorel Stoica locuia în Alba Iulia, provenea dintr-o familie burgheză şi era în 1918 elev la Liceul romano-catolic; tatăl său era ofiţer, fusese pe frontul din Galiţia, iar la întoarcere a fost cooptat în Consiliul Naţional Român local; mama era preşedinta Uniunii Femeilor Române din Alba Iulia.
„Înainte de 1 Decembrie a fost o acţiune politică foarte importantă pentru organizarea Marii Adunări de la Alba-Iulia. Şi în Alba-Iulia s-a constituit Consiliul Naţional Român şi era sub conducerea fostului protopop ortodox Teculescu, Ion Teculescu. Tata, când s-a constituit Garda Naţională Română era încă pe front, ofiţer de rezervă. Şi când a venit acasă, pe la mijlocul lunii, atunci s-a înregimentat şi el în Garda Naţională Română şi a fost cooptat şi a fost declarat membru în Consiliul Naţional Român. Consiliul Naţional Român a ţinut multe şedinţe la noi acasă, dar avea sediul în piaţă… Clădirea aceea a dispărut, a fost dărâmată şi nu s-a construit nimica în locul ei. În piaţa de jos a oraşului, lângă hotel, la colţul din dreapta hotelului, acolo este un loc viran. Acolo a fost clădirea aceasta care a fost sediul Consiliului Naţional. Dar Consiliul Naţional nu ţinea numai acolo şedinţe, dar ţinea şi la noi acasă, că noi am avut o casă foarte mare pe strada Simion Bărnuţiu, colţ cu strada Ieremia Grigorescu. Şi tata, când a venit acasă de pe front, a fost imediat cooptat în Consiliul Naţional Român.
Consiliul Naţional Superior Român care s-a constituit de la Arad a trimis un membru al Consiliului Naţional Superior Român la Alba-Iulia ca, împreună cu Consiliul Naţional Local, să organizeze adunarea. Şi a trimis pe Ştefan Cicio Pop. Ştefan Cicio Pop era rudă cu noi şi el, când a venit la Alba-Iulia, a venit ca musafirul nostru şi a fost la noi găzduit şi întreţinut şi tot. Aşa încât, de la noi din casă… pe urmă, când a venit tata acasă, tot aşa era şi el, imediat cooptat pe urmă în consiliu şi i s-au dat foarte multe, foarte multe îndrumări pentru acest consiliu. Şi s-au desfăşurat acţiuni la noi în casă, că erau multe conferinţe şi convorbiri şi se hotărau măsurile care trebuiesc luate pentru asigurarea desfăşurării în condiţii optime a Consiliului Naţional. În sfârşit, nu s-au ţinut numai şedinţe în clădirea Consiliului Naţional local, ci şi la noi.
Şi înainte, când ne-am apropiat de ziua de 1 Decembrie, cu câteva zile înainte, au început să sosească conducătorii neamului românesc din Transilvania şi toţi erau prietenii tatei. Şi toţi veneau la noi ca musafiri şi erau invitaţi şi la masă şi… Şi în ajun de 1 Decembrie noi am oferit ospitalitate întregii conduceri a neamului românesc ! Casa noastră de pe strada Simion Bărnuţiu, colţ cu General Grigore Ieremia – nu ştiu cum se numesc acum străzile… acum Direcţia Agricolă este acolo – şi acolo s-a întâlnit întreaga conducere a neamului românesc. Şi eu am avut marea bucurie [să îi văd]…”
[Interviu de Octavian Silivestru, 1996]
