Sfântul Ierarh Nicolae din Mira, astăzi Demre, din Turcia, contemporan al împăratului roman Constantin cel Mare, menţionat pentru prima dată în secolul al VI-lea, în Martirologiul roman, a urmat paşii lui Iisus Hristos, într-un pelerinaj în Ţara Sfântă, şi şi-a dedicat viaţa slujirii Domnului şi a protejării celor aflaţi în necaz şi primejdie, el fiind hărăzit şi cu darul facerii de minuni. În secolul al IX-lea, Papa Nicolae I, ziditor al bazilicii Santa Maria Maggiore de la Roma, îi închina sfântului un altar, iar în secolul al X-lea, împăratul german al Sfântului Imperiu Roman, Otto al III-lea, ridica o biserică de rit bizantin lângă Aachen, cu hramul Sfântului Nicolae. Episcop de Mira, la vremea sa, venerat de întreaga creştinătate, sfântul este portretizat în numeroase icoane ajunse în biserici şi muzee din întreg spaţiul ortodox, ca şi în mari galerii de artă, colecţii private sau muzee din ţări catolice sau protestante. Icoane înfăţişându-l sunt expuse, între altele, la British Museum, unde se află şi o sticluţă de mir pictată, sau la Temple Gallery, la Ikonen-Museum Recklinghausen Germania, Ikonenmuseum din Kampen, Olanda, Museo Nazionale di Ravenna, Italia, National Museum Stockholm din Suedia, Muzeul de Icoane ruseşti din Clinton, Massachusetts, SUA, unde se află peste o mie de icoane şi artefacte religioase cuprinzând şase secole.
În iconografia tradiţională, Sfântul Nicolae este înfăţişat împreună cu mai mulţi sfinţi sau împreună cu Maica Domnului, ţinând în mâini omoforul episcopal, şi cu Iisus Hristos, ţinând în mâini Sfânta Evanghelie, amintind de o minune din viaţa sfântului, care a dus la reabilitarea sa, fie ca personaj unic, sau încadrat de scene din viaţa sa. O veche icoană ce a supravieţuit timpului, purtând imaginea Sfântului Nicolae, se află la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, în Egipt, fondată la jumătatea secolului al VI-lea, considerată cel mai vechi aşezământ monahal creştin locuit continuu. Şi la Biserica Albă din Bucureşti se găseşte o icoană a sfântului, cu har pictată, la început de secol XVIII, de Simion Silaghi-Sălăjeanu, sau Simeon Zugravul, pictor muralist şi de icoane pe lemn din Transilvania. Timp de peste şase decenii, el a însufleţit cu talentul său zeci de biserici din Munţii Apuseni şi de pe văile Someşului şi Mureşului. O altă icoană a Sfântului Nicolae a pictat artistul transilvănean în jur de 1780, pentru o biserică din Făureni, Cluj.
Există foarte multe cicluri narative cu Sfântul Nicolae în manuscrise iluminate, păstrate în biblioteci şi muzee, cele mai multe în Belgia, Anglia, Franţa, Italia, Olanda şi SUA. Sfântul este înfăţişat şi într-un vitraliu expus la muzeul Victoria & Albert, din Londra, primul din şase piese istorisind viaţa sa, donate la început de secol XVI de Nicolaas Ruterius, episcop de Arras. Instalat iniţial la Mănăstirea Ordinului Cartusian de la Louvain/Leuven, Belgia, de secol XV, panoul donat îl prezintă pe Nicolae potrivit legendei care spune că, după naştere, el s-ar fi ridicat în picioare, fără sprijin. Fereastra centrală din absida Catedralei Sfântul Petru din Regensburg, un prim exemplu de arhitectură gotică în Germania meridională a secolului al XIV-lea, îl prezintă în ipostaza sa de episcop, cu toiag şi mitră, deşi de obicei este reprezentat, potrivit iconografiei bizantine, fără coroana episcopală, în urma pierderii dreptului de a o purta, care, însă, i-a fost redat mai apoi de către Împăratul Constantin. La Paris, vitralii de la Musée de Cluny – Musée National du Moyen Âge, care propune explorarea a o mie de ani de artă medievală, îl înfăţişează împărţind daruri, iar alte vitralii, ajunse din Austria şi Franţa în The Cloisters Collection, la Metropolitan Museum of Art de la New York, îl descriu ca episcop sau mijlocind pentru cei trei soldaţi condamnaţi pe nedrept. O abordare modernă abstractă întâlnim în vitraliile de la Saint Nicholas Anglican Church Carine-Duncraig, în Perth, Western Australia. Aici, unul dintre cele şase vitralii – având ca teme Naşterea, Sfântul Sacrament, Răstignirea, Învierea, Pogorârea Sfântului Duh – îi este dedicat Sfântului Nicolae de Mira, ca sfânt patron al bisericii. Sunt sugerate simbolic în compoziţie cele trei sfere de aur, atributul său, reprezentând, conform legendei, banii donaţi pentru a salva trei fete de la prostituţie. O multitudine de picturi de altar narează, de asemenea, episoade din viaţa Sfântului Nicolae. Tommaso Masaccio, important reprezentant al Renaşterii timpurii, a ales pentru o predelă a altarului pictat pentru biserica Santa Maria del Carmine, din Pisa, scena salvării celor trei surori sărmane. Ambrogio Lorenzetti a pictat, în jur de 1330, „Patru istorisiri din viaţa Sfântului Nicolae”, descriind episoadele în care acesta a fost consacrat ca episcop, a înviat copiii morţi, a salvat de foamete cetatea Mirei şi a dat zestre unor fete năpăstuite. Florentinul Bicci di Lorenzo, fiul artistului Lorenzo di Bicci, abordează mai multe scene din viaţa sfântului, unele aflate acum la Ashmolean Museum, Marea Britanie. În delicatele sale tonuri pastelate l-a pictat pe sfânt Fra Angelico, opera sa fiind adăpostită acum la Pinacoteca Vaticanului, unde se află şi opere de Gentile da Fabriano şi Tiţian. L-au portretizat pe sfânt în varii ipostaze din viaţa sa Benozzo Gozolli şi Luca Giordano; Paolo Veronese îl descrie în ‘Consacrarea Sfântului Nicolae’, iar Lorenzo Lotto, reprezentant al şcolii veneţiene, a ales prezentarea ‘Sfântului Nicolae în glorie’. Jacoppo Tintoretto, un titan al şcolii veneţiene de pictură a secolului al XVI-lea, în opera ‘Dogele Nicolò da Ponte invocând protecţia Fecioarei’, expusă la Palatul Dogilor de la Veneţia, îi conferă sfântului Nicolae rolul de protector al marinarilor, mijlocind spre salvarea lor de la naufragiu. Tot la Veneţia, după o schiţă realizată de Tintoretto, Ettore Locatello a conceput, în 1605, un mozaic înfăţişându-l pe Sfântul Nicolae, la Bazilica San Marco. Artistul îşi prezintă personajul în veşminte liturgice, cu toiagul episcopal, binecuvântând cu mâna dreapta, fără mitră pe cap, aceasta fiind plasată în partea dreaptă jos, amintind de episodul în care Nicolae şi-a pierdut temporar dreptul de a o purta, atunci când l-a pălmuit pe ereticul Arie, la un Sinod Ecumenic. La Mănăstirea Panagia Sumela, săpată în stâncă, din Trabzon, Turcia, într-una dintre frescele originale este descrisă această scenă a pălmuirii. În Olanda barocă a secolului al XVII-lea, pictorul flamand Cornelis de Vos ilustrează mărinimia Sfântului Nicolae într-o scenă de gen, iar Jan Steen, descrie, într-o lucrare aflată la Rijksmuseum din Amsterdam, ‘Sărbătoarea Sfântului Nicolae’, o familie reunită în ajun. Se pare că există două versiuni ale acestei scene – cea mai cunoscută, de la Rijksmuseum, având în centrul compoziţiei o fetiţă care ţine în mână o păpuşă în veşminte religioase. A doua versiune, în care fetiţa din centrul tabloului primeşte o bucată de turtă dulce, se află la Museum Catharijneconvent din Utrecht. Spre finele secolului al XVII-lea, pictorul olandez Richard Brakenburgh, în locul unei descrieri a sfântului, alegea ca temă tot atmosfera de veselă aşteptare din ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, Nicolaasfeest. În Rusia, Ilia Repin, faimos reprezentant al realismului de secol XIX, alege scena în care Sfântul Nicolae de Mira salvează trei inocenţi de la moarte, iar Nikolas Roerich, pictor, arheolog, scriitor şi filosof rus de secol XIX-XX, îl descrie ca episcop, ţinând în mâna stângă o biserică, încadrat într-un peisaj având o altă biserică în fundal, ca simbol al credinţei pe care el o apără. La Catedrala Sfântul Nicolae din Ljubljana, Slovenia, artistul Giulio Quaglia evocă, în frescele sale baroce de secol XVII, Încoronarea Fecioarei Maria şi Glorificarea Sfântului Nicolae, cu patru episoade din viaţa acestuia. Pictorul britanic de secol XIX, Edward Burne-Jones, care a realizat vitralii pentru edificii de cult, relatează scene din viaţa sfântului la St Nicholas Church Beaudesert, Henley-in-Arden, Warwickshire, Anglia, iar într-o lucrare din Astley Cheetham Art Collection Stalybridge, Greater Manchester, îl propune ca personaj principal, cu mitră şi toiag, în veşminte în tonuri de albastru şi roşu, citind dintr-o carte.
Sculpturi şi basoreliefuri cu imaginea sfântului sunt expuse în muzee din Rusia, Ungaria, Cehia, Germania, Anglia, Franţa, Italia, SUA. Dintr-o nişă din spatele altarului principal al bisericii San Nicolò dei Mendicoli, din Veneţia, o statuetă a sfântului, aşezat în scaunul episcopal, cu toiag, veghează la păstrarea credinţei. La Mănăstirea Sankt Florian, unul din cele mai mari centre monastice din Austria Superioară, vechi locaş al călugărilor augustinieni, artistul de secol XVIII, Leonhard Sattler, îl prezintă pe Sfântul Nicolae în veşminte episcopale, cu toiag şi mitră. O statuetă tot de secol XVIII a sfântului, provenind din Bahia, se află în Brazilia, la Museu de Arte Sacra Curitiba-MASAC. În această reprezentare, Sfântul Nicolae poartă mitra şi ţine în mâna stângă Sfânta Evanghelie. (autor: Cristina Zaharia)
