Şubrezirea poziţiei interne a lui Donald Trump
Cercetările procurorului independent Robert Mueller în cazul implicării Rusiei în alegerile din Statele Unite din anul 2016 au avansat şi i-a atins pe cei mai apropiaţi colaboratori ai preşedintelui american: fostul său avocat, Michael Cohen, fostul şef de campanie: Paul Manafort, ginerele lui Trump: Jared Kushner. Primii doi au fost deja condamnați, ambii au încheiat cu procurorii câte un acord de recunoaştere a vinovăţiei. Aceasta înseamnă că pentru a obţine o pedeapsă mai blândă, au cooperat cu organele de urmărire şi au dezvăluit fapte cunoscute de ei inclusiv despre Donald Trump. Pentru preşedintele american mai periculoasă pare a fi declaraţia lui Cohen, potrivit căreia la ordinul lui Trump a plătit tăcerea unor femei cu bani care proveneau din fondurile de campanie electorală.
Pe de altă parte, potrivit presei americane, procurorul Mueller deține dovezi că Jared Cushner şi Paul Manafort s-au întâlnit în vara anului 2016 cu Natalia Veselnitskaya – o avocată, care lucra pentru guvernul rus. Aceasta le-a promis celor doi că le va furniza date şi documente compromiţătoare despre contracandidata în alegeri a lui Trump, Hillary Clinton.
Pe lângă procesele prin care procurorii au ajuns foarte aproape să îl pună sub învinuire pe preşedintele Trump, acesta se confruntă cu probleme şi pe plan politic. La alegerile din 6 noiembrie Partidul Conservator a pierdut majoritatea în Camera Deputaţilor. Astfel spaţiul de manevră al preşedintelui în plan legislativ s-a restrâns.
Șubrezirea forței „celui mai puternic om din lume” din toate timpurile – așa cum este supranumit preşedintele Statelor Unite – îi afectează lui Trump şi eficienţa în politica internaţională. Acordul pe care l-a încheiat cu Coreea de Nord a fost un semieşec, retragerea SUA din Acordul nuclear cu Iranul nu a fost urmată de partenerii europeni ai Washingtonului, iar Rusia își continuă politica de expansiune în Orientul Apropiat şi în Ucraina.
Consolidarea curentului populist-naţionalist de dreapta în Europa
Dacă în anul 2017 părea că acest fenomen se limitează la doar două state europene (Polonia şi Ungaria), anul 2018 a dovedit că ispita populismului este prea mare şi state cu democraţii consolidate rând pe rând au căzut în această capcană.
Alegerile parlamentare din martie în Italia au adus la putere o coaliţie a două partide populiste: Mişcarea 5 Stele (M5S) şi Liga Nordului. Prin atitudinea sa virulent antiimigraţionistă, preşedintele Ligii Nordului şi vicepremier în guvernul italian, Matteo Salvini a devenit un fel de vedetă a politicii peninsulare. Refuzul acestuia de a permite vasului Aquarius, care avea la bord mai mult de 600 de refugiaţi salvaţi din Marea Mediterană să acosteze în Italia, putea să genereze o tragedie umanitară.
Încă din octombrie 2017, Partidul Popular Austriac a câştigat alegerile legislative. Însă pentru a avea majoritatea parlamentară, preşedintele partidului, Sebastian Kurz a intrat în coaliţie cu Partidul Libertăţii (FPÖ) cunoscut ca un partid de extremă dreapta. Mulţi au sperat că politicianul moderat Kurz, în calitatea sa de cancelar va reuşi să tempereze excesele preşedintelui FPÖ, Heinz-Christian Strache. Doar parţial s-a întâmplat aşa. În ceea ce priveşte politica economică Sebastian Kurz şi-a impus opţiunea, însă în domeniul politicii faţă de imigranţi, a preluat retorica FPÖ (aici merită amintită legea adoptată recent, care pentru imigranţi restrânge accesul la asigurările sociale şi de sănătate).
Sub conducerea preşedintelui Miloš Zeman şi prim-ministrul Andrei Babiš şi Cehia a luat o întorsătură de dreapta, şi am putea continua şirul cu Slovenia.
Reacţia Uniunii Europene şi a Partidului Popular European (EPP) la unele excese legislative ale ţărilor amintite a fost palidă. Faţă de Polonia şi Ungaria s-a demarat procedura aplicării punctului 7 al Tratatului UE, dar nu există şanse reale pentru a fi adoptată, având în vedere că este necesară unanimitatea voturilor ţărilor membre. Faţă de celelalte ţări nici măcar o asemenea măsură nu s-a luat. Motivul îl reprezintă temerea EPP (partidul majoritar în Parlamentul European) de a pierde sprijinul unor partide din familia politică. La întâlnirea premierilor Orbán Viktor şi Matteo Salvini s-a discutat despre posibilitatea formării unui nou partid european care să concentreze forţele politice radicale de dreapta din Europa. Un asemenea partid ar putea să tragă preşul de sub EPP.
Székely Ervin, Rador
