Berea Oppler
Roxandra Georgeta Maniu, absolventă de filologie, limbi germanice, dar şi de ASE, este pe linie maternă urmaşa familiei Oppler şi pe linie paternă a familiei Garoescu. Povesteşte cu farmec istoria strămoşilor săi, care se topeşte în propria sa istorie cuprinsă în cei 90 de ani de viaţă. În seria de interviuri realizate pentru Agenṭia de presă Rador, aflăm detalii despre viaṭa de zi cu zi din România, din vremea principelui Carol până la căderea regimului Ceauşescu.
Familia Oppler se trage din silezianul Wilhelm Hoeflich Oppler (1820-1889) stabilit în 1841 în Bucureşti unde a deschis prima fabrică de bere din oraş şi o berărie care avea să fie frecventată de Carol Davila, Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu şi alte celebrităţi. În 1844 Wilhelm Oppler s-a căsătorit cu Carolina Kirschner din Bucureşti, iar mica afacere a început-o după zece ani. A continuat-o şi a dezvoltat-o în timp, împreună cu unul dintre fiii săi, Carol (1850-1926). Curând, „Coloseul Oppler” şi „Grădina Oppler” din strada Izvor nr. 89 au devenit locuri de referinṭă pentru bucureşteni. Lângă grădina cu platani unde se adunau clienţii obişnuiţi, au început să aibă loc şi manifestări sportive: întreceri de înot la bazin, trageri cu arma la ţintă, popice. Participanţii şi spectatorii se cinsteau apoi cu berea făcută cu o apă minunată, adusă de la munte.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea familia a avut şi la Sinaia o berărie şi o vilă pe care Carol Oppler, asemeni tatălui său, le-a dezvoltat, oferindu-le celor cinci copii ai săi o viaṭă îndestulată.
„Străbunicul meu pleacă însoţit de alţi tineri din Germania şi străbate [Europa], începând cu Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, trece prin România, Bulgaria şi ajunge în Turcia. Se întoarce din Turcia – unde? În România! Şi îi povestea mamei mele ce frumoasă era această Românie, dintre toate ţările pe care le vizitase. Îl impresionaseră în primul rând acele cămăşi albe pe care le purtau ţăranii, holdele de grâu pe care Germania nici astăzi nu le are şi le avea în acea perioadă România, veselia acestui popor şi mai ales un vin foarte bun.
Dar, spre surpriza lui, nu exista bere! Şi iată cum, după anii 1850, va înfiinţa prima fabrică de bere [din Bucureşti]. Fabrica de bere pe care a înfiinţat-o nu era sub forma unei fabrici, ci era un mic atelier la care el se folosea de cunoştinţele specialiştilor, maiştrilor berari din Cehoslovacia pe care îi întâlnise, de calitatea hameiului pe care, de asemenea, îl cunoscuse în Cehoslovacia şi cu o formulă care nici astăzi nu este <cedată>, în ghilimele, de către Cehoslovacia sau de către cei care lucrează la berea aceasta, astăzi întâmplător revenită în România sub forma de bere Oppler… […]
Deci în anii 1854, spre ’60 se înfiinţează acest atelier sus [pe Dealul Spirii], unde astăzi ar mai fi fost locurile de jucat tenis pe care le înfiinţase Banca Naţională, pentru că în perioada aceea în jurul Bucureştiului era pădure şi erau dealuri. Deci, pe aceste dealuri se înfiinţează această unitate foarte modestă. Berea de atuncea trebuia făcută cu o apă deosebită – şi de aicea va urma şi continuarea istoriei în Sinaia. Şi, în acelaşi timp, ea avea o durată de pregătire foarte lungă, de fermentare, până la trei luni şi deci anumite condiţii care i-au dat o calitate deosebită. […]
Berăria Oppler e cunoscută pe Strada Izvor 98. Atât de cunoscută a devenit pe parcursul timpului, în timpul domniei lui Carol I şi urmaşii săi, încât nici nu se mai spunea adresa, se spunea <la Oppler>.
Deci, [stră]bunicul meu, cu numele complet Wilhelm Hoeflich Oppler se va căsători în 1844 la Bărăţie, singura biserică catolică care exista atuncea, cu Carolina Kirschner […] care era din Bucureşti… Astăzi, există acolo chiar un vitraliu – pe care l-am refăcut după 1990 – donaţie a familiei Oppler, în dreapta altarului, de către Maria Oppler. […]
Carol s-a născut în 1850 la Bucureşti, se va căsători tot la Biserica Bărăţiei cu Maria… Şi atuncea, de fapt, ia fiinţă berăria adevărată, Carol o dezvoltă. […]
Deci la sfârşitul secolului al XIX-lea berea Oppler a devenit faimoasă…
A devenit faimoasă. Va introduce şi un sistem de muzică plăcută şi chiar cu serate dansante, iar localul respectiv va căpăta numele de <Coloseul Oppler>.
Dar această evoluţie merge mai departe, căci în anul 1800 şi ceva primeşte un teren de la regele Carol I, chiar în faţa drumului care şi astăzi, ca şi atunci, cobora de la Peleş, Bulevardul Ferdinand 2 s-a numit în perioada postbelică. Aicea înfiinţează tot un local, în terase, tot cu denumirea de <Colosseum Oppler>, unde… sigur că vadul era foarte bine gândit, pentru că [venea] toată societatea care cobora de la Peleş, în perioada în care se crease un fel de obişnuinţă de a te plimba pe terasele Palatului Peleş, după aceea te duceai în pădurile înconjurătoare unde erau nişte chioşcuri numite <Cuibul Reginei>, pentru a te adăposti de ploaie sau pur şi simplu a te odihni. În aceste chioşcuri <Cuibul Reginei>, regele Carol I cu regina Elisabeta se întâlneau cu bunicii mei, respectiv Carol şi Maria şi schimbau diverse păreri şi diverse planuri noi pentru a ridica nivelul acestei ţări pe care, atât regale Carol I cât şi regina Elisabeta, au iubit-o foarte mult.
Deci şi la Sinaia se va afla un local. La acel local, în mod special, venea cunoscutul scriitor Caragiale care, chiar într-una din nuvelele sale, intitulată Tren de plăcere, povesteşte de el. […] Astfel, berea Oppler devine într-un fel istorică. Ea nu avea o savoare deosebită numai datorită meşterului şi hameiului, dar [şi] datorită apei de la Sinaia care, în prima serie de producere a berii, era cărată – nefiind lângă tren – cu căruţa, în butoaie de stejar, pentru a nu se altera această savoare a apei de Sinaia, savoare care şi astăzi este cunoscută şi este menţinută de conţinutul extraordinar al acestei ape din [râul] Peleş.
Familia Oppler, pe lângă berărie, va avea [la Sinaia] şi o locuinţă, locuinţa va fi cunoscută sub numele de <Vila Oppler>, şi terenul de jur împrejur – chiar în timpurile noastre, anumite hărţi turistice despre Sinaia indică districtul Oppler… Desigur, timpurile şi istoria nu vor ierta acest lucru şi după anii ’90 totuşi se va şterge şi această indicaţie pe hartă. […] [În timpul Primului Război] această <Vila Oppler> nu mai era berărie, întrucât, odată cu venirea la tron a lui Ferdinand, [Carol] va părăsi meseria de berar, întrucât România intrase în război cu Germania. Din această onestitate, el va rămâne un român rentier. Deci, îşi va vinde fabrica Oppler, care va fi preluată de grupul de industriaşi români. […]
[În timpul războiului] familia a rămas în Bucureşti şi a rămas, în orice caz, de suflet, cu vila din Sinaia… Toţi copiii, inclusiv mama mea, şi copilăria şi adolescenţa şi-au petrecut-o acolo. Şi precizez că şi eu, de la vârsta de două luni, am fost dusă la Sinaia şi atât timp cât istoria ne-a permis s-o păstrăm, până în 1947, vară de vară am petrecut-o acolo.”
[Interviu de Silvia Iliescu, 2018]
