În octombrie anul trecut, Jair Bolsonaro a câştigat alegerile prezidenţiale braziliene în culorile Partidului Social-Liberal. În campania electorală, el a promis o serie de măsuri neoliberale: reducerea impozitelor şi a taxelor, eliminarea unor reglementări de protecţia mediului și vânzarea activelor statului unor întreprinzători internaţionali. S-a remarcat printr-o atitudine ostilă faţă de minorităţile sexuale şi de băştinaşi. Are o admiraţie deosebită faţă de lideri autoritari, cum a fost generalul chilian Augusto Pinochet (căruia i-a reproşat doar că nu a omorât suficient de mulţi oameni) şi preşedintele american, Donald Trump. Bolsonaro a preluat efectiv mandatul său de preşedinte în ultimele zile din 2018 şi deja a anunţat primele măsuri, pentru care a primit comentarii controversate în presa internaţională.
Printre acestea figurează investirea şefului executivului de a cenzura activitatea organizaţiilor civile care funcţionează în ţară. Unele minorităţi şi organizaţii neguvernamentale (ONG) au devenit ţinta primelor măsuri ale lui Bolsonaro – scria, ieri Eurasia Diary şi Reuters.
Prin decretul semnat de Bolsonaro – care îşi pierde valabilitatea, dacă timp de 120 de zile nu va fi aprobat de Congres (parlamentul brazilian) – secretarul general al guvernului, Carlos Alberto Dos Santos Cruza, a fost autorizat să supravegheze, coordoneze şi să monitorizeze activitatea societăţilor civice autohtone şi străine care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Braziliei.
Un reprezentant al organizaţiei de apărare a drepturilor omului Human Right Watch, José Miguel Vivanco, spune că această decizie are două interpretări. Acesta spune că, pe de o parte, este un lucru pozitiv faptul că reprezentanţii ONG-urilor pot ţine legătura cu guvernul la cel mai înalt nivel, pe de altă parte, însă, şi-a exprimat îngrijorarea pentru caracterul restrictiv al decretului – informează Reuters
Preşedintele brazilian nu şi-a motivat necesitatea acestei măsuri, însă pe pagina sa de Twitter a scris că organizaţiile civice „exploatează şi manipulează” pe cei aproape 1000 de oameni aparţinând populaţiei aborigenă izolată în diferite zone ale ţării.
În conducerea armatei, s-a generalizat de mult timp ideea că ariile cu populaţia puţină din zona Amazonasului trebuie protejate de interesele străinilor. Bolsonaro, precum şi secretarul general al guvernului au fost, la un moment dat, şi ei militari de carieră. Acest trecut a putut să inspire o altă măsură a preşedintelui care afectează unele grupuri minoritare, în primul rând pe aborigeni, urmaşii sclavilor şi pe homosexuali. Printr-un decret prezidenţial, competenţa de a delimita parcelele de pământ, unde pot fi construite case sociale pentru urmaşii foştilor sclavi şi pentru aborigeni a trecut de la Ministerul Justiţiei, la Ministerul Agriculturii. Astfel, practic aceste pământuri au fost cedate producătorilor agricoli şi au pierdut caracterul lor social. În cadrul Ministerului Justiţiei a funcţionat până acum agenţia numită FUNAI Amazonas. Această organizaţie se ocupă cu problemele locative, asistenţa medicală şi cu păstrarea moştenirii culturale ale aborigenilor. Soarta acestei agenţii a devenit însă incertă, după ce în urma deciziei preşedintelui, FUNAI Amazonas a trecut de la Ministerul Justiţiei sub autoritatea Ministerului pentru apărarea familiei, a femeilor şi pentru drepturile omului.
În urma unui alt decret, problemele comunităţii LGBT a ieşit de sub controlul Ministerului pentru apărarea familiei, a femeilor şi pentru drepturile omului şi încă nu se ştie ce autoritate se va ocupa cu situaţia lor.
Aceste măsuri luate de preşedinte au fost aspru criticate de un grup de 45 de ONG-uri, care s-au asociat într-o federaţie numită Observatario do Clima. Potrivit acestora, primii paşi făcuţi de preşedintele Bolsonaro dovedesc că acesta va desfiinţa reglementările care protejează natura, limitează drepturile aborigenilor şi creează posibilitatea ca pământurile acestora să devine libere pentru producătorii agricoli.
Noul ministru de externe brazilian, Ernesto Araujo, a declarat, miercuri, că va lupta pentru înfrîngerea globalizării şi pentru eliberarea politicii externe braziliene. În discursul său, Araujo a amintit mai multe ţări pe care le admiră: Statele Unite, Izrael, Italia, Ungaria şi Polonia. De altfel, premierul maghiar Orbán Viktor a fost prezent la investitura oficială al lui Jair Bolsonaro şi l-a invitat pe acesta la Budapesta, iar invitaţia a fost acceptată, motiv pentru care opoziţia maghiară şi presa independentă l-a criticat pe premierul ungar susţinând că prietenia lui cu „extremistul Bolsonaro” este un semnal extrem de prost pentru Uniunea Europeană, şi pentru lumea civilizată, în general.
Székely Ervin, Rador
