Chiar dacă miza alegerilor din anul 2019 nu va fi la fel de mare ca cea a alegerilor din 2017, atunci când atât în Franţa cât şi în Germania cetăţenii s-au prezentat în număr considerabil la urne, şi în acest an vor avea loc câteva evenimente electorale importante atât în lume, cât şi în România.
Unul dintre aceste evenimente – care datorită vecinătăţii are importanţă şi pentru România – îl reprezintă alegerile prezidenţiale din Ucraina, care vor avea loc la data de 31 martie (iar în luna octombrie vor urma alegerile parlamentare). Potrivit sondajelor de opinie, cele mai mari şanse de câștig le are Iulia Timoşenko, pentru care ar vota 20% dintre cetăţenii cu drept de vot. Alegerea acesteia ar putea să îmbunătăţească relaţia Ucrainei cu Ungaria şi cu România, care a devenit mai tensionată din cauza adoptării de către Rada Supremă (parlamentul ucrainean) a noii legi a învăţământului, care practic desfiinţează învăţământul în limba maternă cu excepţia claselor I-IV. Această măsură afectează grav drepturile minorităţilor româneşti şi ungureşti care trăiesc într-un număr semnificativ în regiunile Transcarpatia (Rutenia) şi Subcarpatica. Din acest motiv Ungaria a blocat negocierile pentru integrarea Ucrainei în NATO. Întrucât Timoşenco şi partidul ei Batkivşcina (Patria) duc o politică pronunţat pro-europeană şi doresc să lărgească susţinerea ţării în rândul statelor UE, există toate șansele ca după alegeri Ucraina să adopte o atitudine mult mai flexibilă în ceea ce priveşte legea învăţământului. Cu toată acestea, victoria fostului prim-ministru Timoșenko, care între timp a suferit şi o condamnare penală, nu este certă. Ea este urmată în sondaje cu 12% de către fostul actor Volodimir Zelenski. Este interesant că acesta şi-a dobândit notorietatea naţională în serialul de televiziune În slujba poporului în care a jucat rolul unui tânăr profesor de istorie, care în urma unei pure întâmplări a devenit preşedintele Ucrainei. Nu se poate exclude ca scenariul de film să devină realitate, cu atât mai mult cu cât proaspătul aspirant la fotoliul prezidenţial este „nepătat”, nu poate fi acuzat de corupţie, pentru că nu a îndeplinit nicio funcţie administrativă. Pe locul trei, tot cu 12% stă actualul preşedinte Petro Poroşenko, însă susţinerea lui arată o tendinţă descrescătoare. Oamenii îi reproşează că a dus o politică falimentară faţă de Rusia şi faţă de Uniunea Europeană, nu a reuşit să împiedice pierderea Peninsulei Crimeea şi partea estică a ţării.
Anul acesta și în Slovacia vor avea loc alegeri prezidenţiale. Ceea ce este sigur că ţara va avea un nou preşedinte, pentru că actualul şef al statului Andrej Kiska a declarat încă din luna mai a anului 2018 că nu va mai candida pentru un nou mandat. Este adevărat că Slovacia este o republică parlamentară, funcţia de preşedinte este una mai mult formală şi protocolară, dar totuşi, având în vedere că preşedintele este ales în mod direct de către popor, funcţia are o greutate. Potrivit sondajelor de opinie cel mai bine plasat în cursa electorală este Robert Mistrik. El este nou în politică, şi-a făcut un nume ca savant, cercetător şi este sprijinit de opoziţie. Deocamdată însă se ştie foarte puţin despre programul său politic. Pe locul al doilea – surpriză – se află preşedintele partidului maghiaro-slovac Most-Híd (Pod – în limba slovacă şi maghiară), Bugár Béla cu 16,7%, iar pe locul al treilea, cu doar 7% este preşedintele Partidului Popular Slovacia Noastră, Marian Kotleba. Analiştii îl cataloghează pe Kotleba şi pe partidul său ca fiind naţionalişti de extremă dreaptă. Observatorii politicii interne slovace însă opinează că dacă actualul ministru de interne Miroslav Lajčák se hotărăşte să candideze, atunci cel mai probabil va câştiga alegerile. Şeful diplomaţiei slovace însă până acum nu s-a pronunţat în această privinţă şi dacă lucrurile nu se vor schimba până în martie atunci lupta se va da între Mistrik şi Bugár.
La sfârşitul anului vor fi alegeri prezidenţiale şi în Croaţia. Interesant este că şanse cele mai mari le au doi politicieni care fac parte din acelaşi partid şi anume Comunitatea Democratică Croată (HDZ) preşedintele actual Kolinda Grabar-Kitarovici (cea care a obţinut un renume internaţional în timpul campionatului de fotbal din Rusia purtând tricoul echipei naţionale croate) şi prim-ministrul Andrej Plenkovici. Chiar dacă fac parte din acelaşi partid de dreapta moderată, viziunile lor politice sunt atât de diferite, încât nu odată au dus la conflicte deschise. Kitarovici critică dur Uniunea Europeană, are accente naţionaliste şi o atitudine mai tolerantă faţă de Rusia, în schimb Plenkovici în timpul crizei refugiaţilor a fost mult mai rezervat (a susţinut măsurile umanitare ale cancelarului german, Angela Merkel), este pro-european şi deosebit de critic faţă de Moscova. Este încă o mare întrebare pe care dintre aceștia îi va propune HDZ pentru un mandat prezidenţial.
Alegeri parlamentare vor avea loc și în Finlanda, Portugalia, Danemarca, Grecia, Belgia şi Polonia. Din punctul de vedere al UE, sunt interesante în mod special alegerile din Polonia. Varşovia împreună cu Budapesta reprezintă „copiii rebeli” ai uniunii. Sondajele de opinie arată că formaţiunea politică la putere al lui Jarosław Kaczyński Partidul Adevărului şi a Dreptăţii (PiS) conduce detaşat (46%), în ultima perioadă însă, formaţiunea numită Platforma Liberală (PO) condusă de Donald Tusk a crescut foarte mult şi ameninţă poziţia PiS-ului.
Şi în România se vor organiza alegeri la sfârşitul acestui an. Deocamdată doar actualul preşedinte, Klaus Iohannis şi-a anunţat candidatura. Acesta este sprijinit în mod declarat de Partidul Naţional Liberal de opoziţie. Şansele lui Iohannis depind foarte mult de decizia coaliţiei de guvernare dacă vor avea sau nu un candidat unic, şi dacă da, atunci pe cine o să nominalizeze. În presă până acum au apărut câteva nume ale posibililor candidaţi la funcția de președinte: Călin Popescu-Tăriceanu, Liviu Dragnea, Tudorel Toader, Gabriela Firea, Olguţa Vasilescu. Probabil ca şi UDMR îl va nominaliza pentru această funcţie pe Kelemen Hunor, însă fără şanse reale.
Székely Ervin, Rador
