EL CONFIDENCIAL (Spania), 10 ianuarie 2019 – La 1 ianuarie 2019, România şi-a asumat preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Rareori există un consens la Bruxelles, dar în acest moment toţi sunt de acord: momentul nu putea fi mai puţin indicat. O ţară care întruchipează una dintre principalele probleme ale Uniunii, guvernele care decid să submineze statul de drept, tocmai a ocupat locul principal în una dintre principalele secţiuni ale UE. Încrederea este un element cheie în buna funcţionare a unei preşedinţii, iar ceea ce a devenit clar în ultimele săptămâni este că Executivul european nu are încredere în conducerea exercitată de România. Jean-Claude Juncker, preşedintele Executivului comunitar, a lăsat să se vadă asta cu câteva zile înainte de preluarea mandatului de către România: „Cred că guvernul de la Bucureşti nu a înţeles pe deplin ce înseamnă preşedinţia”. Joi, Juncker este la Bucureşti pentru a participa la inaugurarea oficială a preşedinţiei.
Executivul român, consumat de afacerile interne şi de o derivă de atacare a independenţei judiciare de mult timp, nu a pregătit în exces preşedinţia la nivel politic, spre deosebire de predecesorii săi, austriecii, care au lăsat o impresie bună diplomaţilor europeni: ordine, disciplină şi căutarea de acorduri între statele membre. Există un consens că echipa tehnică românească de la Bruxelles este capabilă să conducă lucrările tehnice, să gestioneze sarcina enormă de a coordona agenda de lucru a Consiliului UE. Îndoielile se concentrează asupra conducerii politice de la Bucureşti. În principal pentru că guvernul se joacă în mod continuu cu euroscepticismul ca reţetă electorală.
În noiembrie, un purtător de cuvânt al partidului socialist de guvernământ a tăiat literalmente un gest incalificabil în timpul unei sesiuni în Parlamentul României, către Comisia Europeană şi Parlamentul European, după ce a criticat măsurile luate de instituţiile europene împotriva atacurilor guvernului asupra independenţei judiciare. Siegfried Mureşan, membru al Partidului Naţional Liberal de opoziţie, subliniază că „guvernul trebuie să demonstreze că este gata să protejeze valorile europene, până acum nu a făcut-o”. „Ar trebui să oprească orice dublu limbaj. Pentru moment, la nivel european, ei încearcă să vorbească în termeni generali, dar când se întorc acasă, sunt eurosceptici, combativi împotriva UE”, explică Muresan într-un interviu acordat ziarului El Confidencial.
Guvernul este condus din umbră de Liviu Dragnea, liderul socialiştilor, care este descalificat de la funcţii publice, care împinge în prăpastie orice prim-ministru care nu respectă cerinţele sale: eliminarea independenţei judiciare şi relaxarea Codurilor penale pentru delictele de corupţie, ceva care i-ar permite să scape de sentinţele care apasă asupra sa. Pentru moment, de când legislativul a început, în ianuarie 2017, Dragnea a înlăturat doi prim-ministri, expulzaţi din guvern printr-o moţiune de cenzură din partea propriului partid. Şi, deşi Dragnea nu face parte din guvern, cei mai mulţi vorbesc despre el ca parte a executivului. „Imediat după ce a preluat controlul guvernului, Dragnea a clarificat care este agenda sa şi caare sunt priorităţile sale, care nu sunt de a guverna bine ţara, ci de a scăpa de închisoare”, spune Mureşan. „Foarte curând vom vedea dacă partidul socialist lucrează pentru Dragnea, vom vedea dacă justiţia în România îşi va face treaba şi în acel moment se va răspunde la toate întrebările”, răspunde Mihai Turcanu, eurodeputat al Partidului Naţional Liberal român.
Confruntările cu Bruxelles-ul au fost permanente începând din ianuarie 2018. Confruntarea cu capitala comunitară s-a accelerat de la 3 octombrie 2018. În acea zi, Viorica Dăncilă, prim-ministru al ţării, a ţinut un discurs în faţa Parlamentului European, alături de Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene. Olandezul a apărat dialogul cu Bucureştiul, dar a ameninţat cu utilizarea articolului 7 din Tratat, butonul nuclear al normelor europene, care permite ca, în ultimă instanţă, ţara căreia i se aplică să-şi piardă dreptul de vot în cadrul Consiliului. „Dacă trebuie să folosim alte metode la dispoziţia noastră, vom face acest lucru”, a spus Timmermans. România, precum Bulgaria, este monitorizată îndeaproape de Bruxelles. Acest lucru se realizează prin intermediul mecanismului de cooperare şi verificare (MCV), un sistem care permite evaluarea progreselor înregistrate de cele două ţări care au aderat la club în 2007, fără a fi pe deplin pregătite să facă acest lucru.
Obiectivul este de a controla, prin intermediul indicatorilor, eficienţa şi transparenţa sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei. În timp ce Sofia se apropie mai mult de părăsirea MCV, Bucureştiul nu numai că a încetinit progresul din primul său deceniu în UE, dar a început să regreseze. „Este esenţial ca România să revină imediat la traiectoria sa în lupta împotriva corupţiei şi să garanteze o justiţie independentă”, a declarat Timmermans, pe 13 noiembrie 2018, când a fost publicat ultimul raport anual MCV. Situaţia din România a condus la proteste majore în 2018, iar în luna iulie a aceluiaşi an, Laura Codruţa Kovesi, procurorul anticorupţie al ţării şi omul de încredere al Comisiei Europene, a fost demisă după cinci ani, o lună şi 24 de zile de lucru, timp în care sentinţele de corupţie au crescut exploziv.
În noiembrie 2018, la doar o lună până la preluarea preşedinţiei, Klaus Iohannis, preşedintele ţării, şi lider al partidului de opoziţie, ataca guvernul socialist şi asigura că România nu este pregătită să-şi asume preşedinţia. „Opinia mea este că nu suntem pregătiţi pentru asta. […] Nu există perspective de bună guvernare şi de implicare în afacerile europene. Acest lucru este foarte grav”, a spus Iohannis. Cu aceste declaraţii, preşedintele a arătat una dintre principalele probleme ale ţării: diviziunea internă. Conflictul dintre Viorica Dăncilă şi Klaus Iohannis pentru putere şi vizibilitate este în stare latentă, iar ultima demonstraţie a fost atunci când Dăncilă i-a cerut lui Iohannis să îi cedeze locul în Consiliul European, reuniunea liderilor UE, în timpul preşedinţiei române, dar preşedintele a refuzat să facă acest lucru. „Disputele politice interne de la Bucureşti sunt o constantă, aşa cum se întâmplă la Paris, Roma sau Londra”, răspunde Turcanu.Deşi România şi-a asumat în cele din urmă preşedinţia, iar Iohannis şi-a corectat poziţia, pentru a asigura că Bucureştiul poate faace faţă misiunii încredinţate, se confruntă practic cu neîncrederea tuturor: unele capitale sunt suspicioase faţă de capacitatea sa de a-şi asuma volumul de muncă de la preşedinţie, altele au temeri legate de atacurile guvernului român asupra statului de drept şi de situaţia dificilă cu care se confruntă ţara. Şi cei mai mulţi nu au încredere din ambele motive.
Autor: Nacho Alarcón
Traducerea: Cristina Zaharia/czaharia/abuzoian
