Aşa cum v-am informat, camera inferioară a parlamentului britanic a respins marţi seara cu o largă majoritate acordul negociat de guvern privind condiţiile ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Se putea bănui că proiectul premierului Theresa May nu se va bucura de susţinerea majorităţii deputaţilor, însă proporţia votului a fost o surpriză (432 de voturi împotrivă şi doar 202 pentru acceptarea acordului). Aceasta demonstrează că în afară de opoziţia laburistă şi partidul unionist nord irlandez (DUP) mai mulţi deputaţi conservatori au votat împotriva înţelegerii. Aceasta a fost cea mai mare înfrângere din istorie a unui guvern britanic în parlament. Reamintim că acest vot ar fi trebuit să aibă loc la data de 11 decembrie, însă a fost amânat tocmai pentru că guvernul nu a avut susţinerea necesară.
După vot, doamna May a declarat că parlamentul prin acest vot, a exprimat ce nu vrea, dar nu a arătat ce îşi doreşte. „Guvernul vrea să afle dacă se mai bucură de încrederea legislativului” – spunea aceasta, şi şi-a arătat disponibilitatea de a dezbate chiar astăzi o moţiune de cenzură în ipoteza în care opoziţia va depune o astfel de iniţiativă. În cazul în care guvernul nu va fi demis, atunci premierul va iniţia consultări cu partidele politice, iar ulterior cu Uniunea Europeană, pentru a vedea ce ar trebui făcut pentru a obţine sprijinul parlamentului în vederea acceptării acordului.
Sugestia doamnei May a fost receptată de preşedintele Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, care a depus moţiunea de cenzură împotriva cabinetului May – a anunţat acesta pe pagina de Twitter al partidului.
După cum se prezintă situația din punct de vedere juridic, Marea Britanie mai poate rămâne membru al UE până la data de 29 martie 2019, adică pentru încă 72 de zile.
Reacţii ale liderilor Uniunii Europene
După anunţarea votului, Jean-Claude Juncker – preşedintele Comisiei Europene – a formulat un mesaj pe pagina sa de Twitter potrivit căruia a luat la cunoştinţă cu regret de decizia parlamentului şi a îndemnat Regatul Unit să-şi clarifice intenţiile întrucât nu mai are mult timp la dispoziţie. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk a opinat tot pe Twitter că „Dacă un acord este imposibil – şi nimeni nu îşi doreşte să nu existe niciun acord – atunci cine va avea curajul să spună care este singura soluţie pozitivă?” sugerând rămânerea Marii Britanii în UE.
De ce a căzut acordul?
Un important motiv pentru care nu s-a adoptat acordul îl reprezintă situaţia graniţei dintre Irlanda şi Irlanda de Nord. Întrucât Irlanda va rămâne în continuare membru în Uniunea Europeană, iar Irlanda de Nord va ieşi din comunitate, în mod normal ar trebui reinstituit controlul vamal între cele două ţări. Având în vedere însă legăturile etnice, economice, inclusiv familiale foarte strânse între aceste state, această măsură ar crea inconveniente majore. Menţinerea statutului actual însă ar însemna „găurirea Marii Britanii”, adică existenţa unei portiţe, prin care mărfurile, forţa de muncă dinspre şi în cadrul Marii Britanii, ar circula liber, indiferent de reglementările la nivel naţional, respectiv comunitar. Prin acordul Brexit s-a găsit o soluţie intermediară şi anume acordarea temporară a unui statut special Irlandei de Nord până când Marea Britanie va încheia un acord de comerţ liber cu UE. În cazul în care nu se va semna un astfel de acord, Irlanda de Nord tot va rămâne membru al uniunii vamale europene (backstop). Soluţia găsită însă s-a lovit de o situaţie sensibilă din punct de vedere politic. Irlanda de Nord este un stat artificial creat cu o populaţie majoritar protestantă. Există mişcări unioniste catolice foarte puternice, cum ar fi Armata Republicană Irlandeză (IRA), care urmăresc reunificarea Irlandei de Nord cu Irlanda şi aceste forţe au apelat chiar şi la mişcări violente în anii ’70. Pe de altă parte, există forţe unioniste protestante, cum este Partidul Unionist Democratic (DUP), care sunt îngrijorate că Regatul Unit va pierde Irlanda de Nord şi vor ajunge minoritari în Irlanda. Întâmplător sau nu, majoritatea parlamentară a conservatorilor în parlamentul britanic este asigurată tocmai de acest partid minuscul DUP, care nu acceptă un statut special Irlandei de Nord, pentru că îşi vede periclitată unitatea ţării şi în cadrul acesteia statutul Irlandei de Nord. Unul dintre cei mai vehemenţi critici ai acordului semnat de Theresa May a fost tocmai Nigel Dodds, liderul grupului parlamentar al DUP din parlamentul britanic.
O altă problemă o constituie divizarea partizanilor Brexit-ului. Susținătorii mai radicali susţin aşa numitul „hard Brexit”, adică ieşirea fără nicio înţelegere. Unul dintre aceştia este fostul ministru de externe britanic şi o figură centrală a campaniei pro-Brexit: Boris Johnson. El a demisionat în iulie anul trecut din guvernul May, (a fost ministru de externe) pentru că nu a fost de acord cu „Brexitul moale” al premierului. Sunt cei care nu sunt mulţumiţi cu rezultatele obţinute de doamna May în cadrul negocierilor cu UE. Printre ei se numără fostul ministru însărcinat cu coordonarea procesului Brexit, Dominic Raab. Acesta a declarat atunci când a demisionat că nu ar putea să sprijine „cu conştiinţa curată” proiectul acordului pe care l-a adoptat guvernul.
Cu ocazia votului, adversarii Brexit-ului au ajuns la o platformă comună cu cei care sunt „ultra brexişti” şi au putut forma majoritatea.
Nu putem neglija nici faptul că opinia publică s-a schimbat din anul 2016 şi potrivit sondajelor de opinie 54% din electorat nu ar mai vota pentru ieşire. Politicienii sunt suficienţi de abili şi vor să corespundă cerinţelor alegătorilor.
Motivul cel mai puternic însă se pare că a fost cel economic. Publicistul Anthony Barnett, specialist în Brexit, a declarat în august 2018 – citat de Die Zeit – că strategia guvernului privind acordul cu UE este în colaps total. Acesta spune că va dura între 5-10 ani, până când Marea Britanie își va reveni după şocul Brexit-ului. În opinia analistului, şi guvernul a înţeles acum că Regatul Unit trebuie să rămână parte integrantă a structurilor europene. Opinia lui Barnett a fost confirmată indirect și de declaraţia ministrului de finanţe Philip Hammond, care potrivit Daily Mail a declarat că Brexit, fără un acord prealabil cu UE, ar avea „largi consecinţe financiare” şi Regatul Unit ar trebui să se împrumute cu 80 miliarde de lire sterline. Chiar dacă ulterior oficialul a fost mustrat pentru această declaraţie de către colegii săi din cabinet, inclusiv de doamna Theresa May, nimeni nu a putut contesta cifra avansată de Hammond. Acest lucru însă se pare că i-a înfuriat pe radicali, care-și văd periclitat capitalul electoral pe care l-au adunat la referendumul din anul 2016.
Ce va urma?
Potrivit analizei BBC în cazul în care guvernul va supravieţui moţiunii de cenzură, atunci Theresa May va mai primi o şansă să modifice acordul Brexit şi să convingă parlamentul să-l accepte. Dacă însă guvernul va fi demis, atunci întrebarea este dacă există un alt guvern care să se bucure de sprijinul parlamentului. Dacă nu, atunci guvernul May va mai rămâne în funcţie încă 14 zile, după care urmează un nou vot de încredere. Dacă şi atunci cade guvernul, se vor organiza alegeri anticipate.
În ccea ce priveşte soarta Brexit-ului, există 4 posibilităţi:
- Prelungirea termenului privind ieşirea Regatului Unit din UE (acest lucru este posibil conform articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, dar este nevoie de acordul tuturor ţărilor membre) şi de renegocierea acordului. Această soluţie însă pare puţin probabilă. Cancelarul german, Angela Merkel dar şi alţi oficiali europeni au declarat recent că nu este cazul renegocierii acordului. Pe de altă parte – având în vedere proporţiile votului de ieri – este foarte puţin probabil că legislativul britanic ar adopta un acord corectat.
- Organizarea unui nou referendum. În legătură cu această posibilitate, doamna May a spus că nu mai este timp până în 29 martie pentru un nou referendum. Cu toate acestea, dacă există voinţă politică, acest lucru nu este imposibil în condiţiile tehnice actuale, ţinând cont că Regatul Unit are un aparat administrativ performant.
- Retragerea cererii de ieşire de către guvernul britanic. Acest lucru este posibil din punct de vedere juridic, însă din punct de vedere politic este aproape imposibil, pentru că ar echivala cu desconsiderarea votului popular exprimat la referendumul din anul 2016.
- Hard Brexit, adică ieşirea fără acord, cu toate consecinţele economice şi politice ale acesteia.
Există şi o soluţie speculativă şi anume ieşirea fără acord, iar imediat după aceasta organizarea unui referendum pentru ca Regatul Unit să reintre în UE. Aceasta însă ar însemna reînceperea negocierilor de aderare.
Székely Ervin, Rador
