O pagină de istorie neagră”
Când au fost instalaţi la putere cu ajutor sovietic, în martie 1945, comuniştii aveau controlul sectoarelor-cheie: armata, justiţia şi internele. În scurt timp au impus prin propagandă şi forţă reformele socio-economice. Instalarea „partidului-stat”, distrugerea elitelor şi destructurarea statului democratic au fost făcute de asemenea prin forţă. Astăzi se ştie că cifra victimelor represiunii comuniste din perioada conducerii lui Gheorghiu Dej se ridică la 2 milioane, fără a pune la socoteală victimele indirecte. Harta realizată de Fundaţia Academia Civică arată un total de 450 locuri de detenţie sau reprimare: penitenciare, locuri de anchetă, depozit şi surghiun, lagăre de muncă forţată, centre de deportare şi de domiciliu obligatoriu. Acestora li se mai adaugă 93 de locuri de execuţii şi asasinate, gropi comune, locuri în care au fost lupte ale civililor cu Securitatea.
Arhivele şi mărturiile supravieţuitorilor gulagului comunist au scos la iveală în ultimele decenii atrocităţile sistemului. Culegeri de documente, memorii, jurnale reconstituie într-o oarecare măsură ceea ce s-a întâmplat în România anilor 1945-1989. Dar pentru că statul român nu i-a judecat niciodată pe cei vinovaţi de torturarea şi uciderea atâtor milioane de români, societatea civilă a pus în aplicare un proiect care să aducă victimelor şi urmaşilor lor o reparaţie morală. Proiectul intitulat „Procesul comuniştilor din România” constă în judecarea liderilor care au dictat crimele împotriva propriilor cetăţeni. Sentinţele pronunţate nu vor avea urmări, fiind în afara sistemului juridic, dar atrag atenţia asupra crimelor şi tratamentului abuziv la care au fost supuşi milioane de oameni.
Proiectul este condus de Universitatea „Petre Andrei” din Iași, în colaborare cu Institutul de Studiere a Ideologiilor și Primăria Municipiului Iași, în parteneriat cu Academia Română, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Editura „Institutul European”. Managerul de proiect este lectorul universitar doctor Georgeta Condur. Din completul de judecată fac parte Cristian Diaconescu, Cristi Danileț și Călin Pavăl. Procuror este acuzatorul public Cezar Diac, iar avocaţi Alexandru Rîşniţăşi Dan Drugă. Proiectul are colaborarea unor cercetători de prestigiu în domeniul istoriei contemporane: Marius Oprea, Florin Soare, Liviu Pleşa şi Constantin Petre.
Şedinţa de judecată din 26 ianuarie 2019, desfăşurată în Palatul Culturii din Iaşi, a adus în discuţie perioada conducerii lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Unul dintre martorii acuzării, domnul Mihai Rusu, este fiul avocatului Teodor Rusu şi nepotul generalului Ioan Mihăescu, ambii fiind victime ale regimului închisorilor dejiste.
Mihai Rusu, fost jurnalist sportiv la postul Radio Europa Liberă în anii ’80, a oferit Agenţiei Rador detalii despre Procesul comuniştilor din România, desfăşurat la Iaşi în 26 ianuarie.
„În primul rând, ideea conferenţiarei universitare, doamna Georgeta Condur, e formidabilă, de a redeschide o pagină în această istorie neagră. Şi aici, pe lângă oamenii inimoşi care li s-au alăturat, trebuie să subliniez aportul Primăriei, al primarului pe care l-am cunoscut, domnul Mihai Chirică care este şi el implicat în acest proiect social, cultural, filozofic… istoric. Deci am petrecut o zi jumătate la Iaşi, în condiţii extraordinare.
Cum aţi fost solicitat să participaţi ca martor?
În 14 decembrie […] s-a desfăşurat prima şedinţă – sunt mai multe şedinţe – din acest serial de procese împotriva comuniştilor. Deci, dincolo de procesul contra comunismului care nu a avut decât un termen vag – dar ce înseamnă <comunism>, nimeni nu ştie ce înseamnă <comunism>, noi vorbim acuma de [lideri] comunişti… Adică, sunt nume pe care eu le-am investigat, le-am găsit şi pe surse şi din ce am trăit eu, veţi afla nume de comandanţi de închisori şi veţi afla locurile pe care mulţi dintre dumneavoastră nu le cunoaşteţi, nu le-aţi cunoscut, nu le-aţi aflat şi poate aceia care le-au cunoscut şi le-au aflat le-au ţinut numai pentru ei, din motive de neînţeles, de frică!
În ce arhive aţi făcut cercetări?
În primul rând, am documentele mele, [de la] CNSAS. Documentele CNSAS sunt ale tatălui meu şi ale bunicului meu. După aceea, următoarele surse, documente oficiale, Memorialul Durerii, Lucia Hossu Longin, din partea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, Memoria, Revista gândirii arestate, editată de Uniunea Scriitorilor, cartea Gherla a lui Paul Goma, Închisoarea noastră cea de toate zilele a lui Ion Ioanid, colegul meu [de la Radio Europa Liberă], speakerul… […] şi <Cotidianul> din 12 octombrie 2006, cu Generali morţi în detenţie, Elita militară distrusă. Toate aceste documente pe care le-am menţionat sunt acuma la instanţă. […]
Aceste surse le-am prezentat în mod juridic, nu numai jurnalistic, le-am prezentat instanţei care le va studia. Procesul a început, m-au aşezat la masă, am fost citat şi a trebuit să jur pe Biblie [pentru mărturia mea].
Acuma, aceste surse pe care vi le-am anunţat sunt probele, pe de o parte sunt probele personale şi pe de altă parte sunt probele din arhivele româneşti. […]
Prezentarea publica a sesizarii a fost facuta de Georgeta Condur (manager proiect) catre Eugen Rosca (procuror in cadrul proiectului). Evenimentul a fost moderat de Sorin Bocancea, autorul proiectului.
[Bunicul meu] a fost în organizaţia subversivă <Graiul Sângelui>, care, aşa cum sperau atunci elitele rămase în libertate, că vor veni americanii, aşa a luat fiinţă această organizaţie cu foşti militari, printre care bunicul meu care, în momentul în care se schimba sistemul, urma să preia postul de ministru de război. După 1946-47, când deja sistemul comunist se conturase bine de tot, după ce începuse prigoana şi atunci ofiţerii regalişti, înalţi ofiţeri regalişti, generali, în frunte cu bunicul meu care era cunoscut ca un comandant foarte drept, cu o coloană veritcală pe care nu a îndoit-o, atunci s-au adunat, au făcut această organizaţie şi au împărţit posturile, pentru a fi pregătiţi în situaţia în care americanii vor veni. N-au venit… Deci, acestea sunt probele, pe lângă probele mele personale.
Şi acuma, am alte argumente, pe care puţini le ştiu şi care le vor afla după acest interviu. Şi anume, argumentele sunt următoarele… era vorba despre destructurarea statului consolidat, interbelic, cu constituţie de monarhie constituţională. […] Urmează destrămarea şi distrugerea familiilor celor arestaţi. Puţină lume vorbeşte despre chestiunea asta, noi vorbim numai de deţinuţi politici, dar eu am vorbit ieri în numele unui milion de deţinuţi politici şi încă vreo două milioane de oameni din familii – trei milioane, una peste alta!.. Şi să nu uităm despre deportarea din Bărăgan, deportarea bănăţenilor aruncaţi [acolo] în 1951, care a însemnat crearea satului Valea Călmăţuiului, acolo unde în 1955 vin deţinuţii politici cu domiciliu obligatoriu. Aceia care erau consideraţi de ne-reeducat după metodele clasice din închisori au primit domiciliu […].
Eu acuz statul român condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, Comitetul Central, Partidul Comunist Român, acuz Ministerul Justiţiei, acuz guvernul României, acuz Direcţia Generală a Securităţii Statului, acuz Ministerul Afacerilor Interne … iar aici, acuzaţiile mele sunt de crimă cu premeditare – şi [mărturii pentru] aceasta am şi prezentat ieri onoratei instanţe -, în perioadă de pace! România nu se afla în război, era pace, se încheiase războiul, suntem în 1948, la trei ani după încheierea războiului, Al Doilea Război Mondial. Şi, în aceste condiţii, ca martor, trăind toate aceste nenorociri şi având şi documentele familiei mele, acuz Partidul Muncitoresc Român condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, cu Ana Pauker, cu Teohari Georgescu, cu Petru Groza, cu Chivu Stoica, cu Alexandru Drăghici, cu Emil Bodnăraş, cu Avram Bunaciu care a fost ministrul Justiţiei o perioadă; acuz guvernul Petru Groza de măsurile speciale luate în vederea săvârşirii faptelor, deci au fost oameni care le-au gândit, a fost o concepţie clară de distrugere, de eliminare şi acuz şi pe executanţi care nu se pot dezvinovăţi… Acuz Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Generală a Securităţii Statului, cu tot personalul din structurile respective de executare oarbă, abuzivă şi sadică a ordinelor criminale date de către Comitetul Central al partidului, al guvernului. […]
În proces se face distincţie între ceea ce este politică de stat şi abuzuri personale?
Se face distrincţie, pentru că eu am punctat ambele capitole. Deci, acesta de unde vine logistica… aici au venit şi ideile care au fost concepute de generalul Nicolski care era directorul adjunct al Direcţiei Generale a Securităţii Statului [Poporului] şi acesta se ocupa şi de penitenciare, de acest capitol. După aceea, acuz [şi] pe comandanţii, pe ofiţerii politici, pe gardienii din penitenciare şi din lagărele de muncă, din toate închisorile…”
[Interviu de Silvia Iliescu, 2019]
