Aşteptatul discurs despre „Starea naţiunii” ţinut de preşedintele Trump se află în centrul atenţiei presei internaţionale.
„În discursul disonant, Trump invită la unitate zugrăvind în acelaşi timp dezastrul”, titrează Washington Post, cu precizarea că „preşedintele a insistat asupra construirii zidului de la frontiera cu Mexicul şi a condamnat anchetele ‘ridicole'”. Adică, „preşedintele Trump şi-a început şi şi-a încheiat discursul pe un ton unificator, care contrastează cu multe din acţiunile lui”, conchide cotidianul din capitala americană. Sub titlul „Un mesaj de unitate de la un agent al discordiei”, New York Times menţionează că „în pofida excentricităţii politice” a liderului de la Casa Albă, el „a prezentat un discurs despre starea Americii suficient de normal”. Dar, din păcate, „mesajul liniştitor al dlui Trump a fost în totală contradicţie cu crunta realitate a modului lui de a guverna”, şi „întregul spectacol – reflectat de vibranta ostilitate dintre cele două tabere încătuşate laolaltă în sala Camerei Reprezentanţilor – a scos în evidenţă adevărata stare a naţiunii: dezbinată, divizată, îngrozitor de nefuncţională”, punctează New York Times. Din Brazilia, jurnalul O Globo estimează că „președintele Donald Trump a ţinut un discurs conform aşteptărilor, arătându-se mulţumit de situația economică bună a Statelor Unite și atacându-i pe imigranții ilegali”. „În același timp, în politica externă el a tratat Iranul drept un dușman, China și Rusia ca rivali, iar Venezuela drept paria”, în vreme ce „talibanii şi dictatorul din Coreea de Nord, Kim Jong-un, au fost descriși ca parteneri de negociere”, remarcă ziarul brazilian. Iată şi concluzia editorialului intitulat „Donald Trump, preşedinte o dată pe an”, publicat de Le Monde: „În discursul său, preşedintele american a arătat un chip mult mai consensual decât cel pe care-l afişează în restul timpului”. Financial Times reţine că „Trump a folosit discursul despre starea naţiunii pentru a anunţa summitul cu (liderul nord-coreean) Kim (Jong-un)” şi consideră că a fost „discursul unui preşedinte a cărui putere secătuieşte”. Cât despre întâlnirea dintre şeful administraţiei de la Washington şi liderul de la Phenian, „actul II” al summitului lor va avea loc la sfârşitul lunii februarie în Vietnam”, pe fondul unor „întrebări care persistă”, întrucât cele două părţi „sunt departe de a fi avansat pe calea ‘denuclearizării Peninsulei Coreene'”, constată Le Figaro. Presa britanică este în continuare captivă a Brexit-ului. Mai toate ziarele din Regatul Unit reproduc remarca preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, care s-a întrebat cum ar putea arăta acel „loc special rezervat în iad” adepţilor ieşirii Marii Britanii din UE „care nu au niciun plan”. „Donald Tusk riscă să inflameze negocierile pe tema Brexit prin atacul la adresa adepţilor ieşirii britanice”, remarcă The Times. În acelaşi timp, adaugă Financial Times, Tusk „exclude existenţa unor noi propuneri pentru depăşirea impasului” în care se află acordul cu guvernul de la Londra. Şi, ca o confirmare, The Irish Times notează că „într-un mesaj adresat Theresei May”, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, „a spus că acordul de retragere nu este deschis renegocierii”.
Wall Street Journal are totuşi şi o veste bună pentru Londra, care în decembrie „va găzdui summitul NATO la a 70-a aniversare a organizaţiei”. Prin această decizie, „NATO semnalează că Regatul Unit va păstra un loc central în securitatea europeană şi după Brexit”, evidenţiază ziarul de pe Wall Street. The Guardian scrie că reuniunea aniversară a Alianţei Nord-Atlantice va prilejui o nouă vizită a lui Donald Trump la Londra, „ocazie cu care calităţile sale de atlantist vor fi din nou în centrul atenţiei”. Deocamdată, însă, NATO s-a felicitat pentru semnarea protocolului de aderare cu Macedonia de Nord, „după ce aceasta a depăşit impasul în care se afla cu Grecia de 28 de ani privitor la numele ţării”, relatează cotidianul turc Sabah. The Times reliefează că „Integrarea Macedoniei în NATO a fost salutată cu ovaţii în picioare”, iar EUobserver notează că „Macedonia va deveni al 30-lea stat membru” după ce toate actualele state membre vor ratifica aderarea ei, cam într-un an.
România este şi ea în atenţia presei internaţionale. Mai multe cotidiane străine, inclusiv Irish Times, scriu că guvernul de la Bucureşti se opune candidaturii fostei şefe a DNA, Laura Codruţa Kövesi, la postul de procuror-şef european, „care va combate cazurile de delapidare a sute de milioane de euro din fondurile UE care dispar în fiecare an”. Iar sub titlul „Roşia Montană şi tribunalele corporatiste”, publicaţia britanică The Ecologist relatează că acţiunea iniţiată „de jos în sus la nivel naţional şi internaţional şi cu participare masivă directă” pentru a opri deschiderea unei mine aurifere care ar fi adus daune mediului, deşi a avut succes, a pus România în faţa unui „proces care ameninţă s-o lase fără suma enormă de 4,4 miliarde de dolari, echivalentul a 2% din PIB-ul naţional”. Pentru că „Gabriel Resources s-a folosit de un mecanism de soluţionare a disputelor dintre investitori şi stat”, care „funcţionează pe baza unor tribunale corporatiste netransparente, plasate mai presus de sistemele judiciare naţionale”, explică platforma ecologistă. Şi informează că, pornind de la cazul Roşia Montană şi de la altele similare, Biroul European pentru Mediu a decis să se alăture unei masive campanii paneuropene împotriva acestor sisteme judiciare” şi care „să pedepsească multinaţionalele pentru crimele lor”.
(Adriana Buzoianu, RADOR)
