Te trezeai dimineaţa şi porneai spre Radio, spre frumoasa casă boierească ce adăpostea două studiouri înzestrate cu aparatură destul de veche. Intrai la şedinţa de redacţie în care discutai cu şeful şi ceilalţi ce teme interesante ar fi de înregistrat. Şi unde anume erau ele de găsit, în oraş sau în satele din judeţele apropiate. Câteodată ţi se sugera ce subiecte ar trebui să înregistrezi, dar de obicei ţi le alegeai tu în funcţie de informaţiile pe care le aveai din teritoriu. Îţi completai apoi formularul pentru delegaţie, fiindcă a doua zi plecai la o înregistrare în localitatea X. Beai o cafea cu câţiva colegi, mai vorbeaţi de una, de alta şi apoi te duceai în birou să-ţi scrii comperajul pentru emisiunea care intra pe post a doua zi. La capitolul ăsta aveai grijă de câteva lucruri importante: să comunici într-un mod atrăgător ascultătorilor câteva informaţii; să nu „scapi” un cuvânt sau o idee neplăcute partidului, lucru care i-ar fi făcut pe cenzori să-ţi trimită emisiunea înapoi; să pomeneşti ceva despre drumul luminos al al ţării, călăuzit de tovarăşul. Apoi te duceai la cabină, îţi citeai prezentarea la microfon, o adăugai interviului luat cu o zi înainte şi lăsai banda pe seama operatorului: fonotecare, montaj, ilustraţie muzicală. Emisiunea finalizată îşi începea drumul spre cabina de emisie, cu opriri prin biroul cenzurii şi prin acela al redactorului şef care îşi punea şi el viza pe cutia cu banda.
Astfel arăta în vremea lui Ceauşescu „o zi obişnuită” la Radio Cluj, la Radio Craiova, la Radio Timişoara, la Radio Iaşi sau la Radio Târgu Mureş, din punctul de vedere al unui redactor. Dar mai erau şi „zilele obişnuite” ale tehnicienilor, inginerilor, operatorilor, economiştilor şi secretarelor, cu specificul activităţii lor. Ceea ce îi unea pe toţi erau dragostea pentru Radio şi profesionalismul cu care îşi făceau munca. Acest adevăr răzbate din mărturiile pe care vi le vom prezenta în săptămânile următoare în serialul nostru.
„O zi obişnuită din viaţa lucrătorului de radio” este o altfel de istorie a posturilor regionale ale Radioului Public, o atestare a devotamentului jurnaliştilor de radio faţă de ascultătorii lor, într-o epocă în care întreaga presă s-a aflat sub presă.
