Buna Vestire, cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului confirmată în documente, s-a petrecut la Nazaret, certifică pe baza textelor biblice atât ortodocşii, cât şi catolicii, dar fiecare evocă faptele printr-un lăcaş distinct. Construit pe ruinele unor edificii bizantine din perioada cruciadelor, lăcaşul romano-catolic modern din Nazaret, conceput în formă de crin, simbol al virginităţii, adăposteşte grota în care Fecioara Maria a primit vestea naşterii lui Iisus de la Arhanghelul Gavriil. Biserica ortodoxă a Bunei Vestiri tot din Nazaret, cu hramul Sfântului Arhanghel Gavriil, construită în secolul al XVIII-lea pe locul unei biserici de secol XII, deasupra Izvorului Fecioarei Maria, înfăţişează şi ea scena Bunei Vestiri.
Tema Bunei Vestiri a inspirat nenumărate interpretări artistice, de la cele mai simple, la cele mai elaborate, de la cele mai rudimentare, la cele mai somptuoase. Subiect privilegiat în arta creştină, atât bizantină, cât şi occidentală, Buna Vestire a fost zugrăvită în biserici şi catedrale, în vitralii, mozaic, pictură sau sculptură. Din jurul anului 200, creştinismul timpuriu ne-a lăsat mărturie, într-o nişă din catacombele Priscillei din Roma, o primă reprezentare a scenei Bunei Vestiri, în care arhanghelul încă nu are aripi. Tot în Roma creştină tema se regăseşte în mozaicurile Bazilicii Santa Maria Maggiore, unde apare pentru prima dată porumbelul simbolizând Duhul Sfânt, ca şi în frescele Bazilicii Santa Maria Antiqua sau cele ale Bazilicii Santa Maria in Trastevere, sau în mozaicurile Bazilicii San Marco din Veneţia, pe ampulele din Monza şi Bobbio sau într-unul dintre cele mai frumoase şi mai vechi mozaicuri bizantine din Istanbul, în Biserica Sfântul Salvator din Chora, azi Muzeul Kariye. Sfintele uşi ale unui iconostas şi o icoană descriu, într-o revărsare de culori, bucuria Bunei Vestiri la Mânăstirea Sfânta Caterina din Sinai, ridicată în secolele VI-VII, unul dintre cele mai vechi lăcaşuri ale monahismului creştin, găzduind totodată cea mai veche bibliotecă din lume care a funcţionat fără întrerupere, depăşită numai de Biblioteca Vaticanului. În Grecia, una dintre cele mai venerate icoane este cea a Bunei Vestiri din insula Tinos, aparţinând creştinismului timpuriu, pierdută la dărâmarea vechii biserici, dar salvată în acest fel sub ruinele ei, în jurul secolului X, şi regăsită abia după circa 850 de ani. Cercetătorii care au studiat această icoană făcătoare de minuni au ajuns la concluzia că este opera Sfântului Evanghelist Luca. O altă faimoasă icoană a Bunei Vestiri, care a supravieţuit invaziei mongole şi care a făcut parte cândva din iconostasul bisericii din Ustiug, la care se spune că s-a rugat Sfântul Procopie pentru salvarea cetăţii, poate fi admirată acum la Galeriile Tretiakov. Un unic ciclu de fresce datând din secolul al XIV-lea a realizat un vizionar al artei monumentale, pictorul georgian Damian, la mânăstirea mai veche Sfântul Gheorghe din Ubisi, Georgia. Catedrala Bunei Vestiri din Moscova găzduieşte şi ea una dintre faimoasele icoane ale Bunei Vestiri, opera iconarului Andrei Rubliov, iar un discipol al său, Dionisie, a pictat o serie de fresce înfăţisând, între alte scene biblice, şi Buna Vestire, la Mânăstirea Ferapont, înscrisă azi pe lista Patrimoniului Unesco. Un alt vechi mozaic cu Arhanghelul Gavriil şi Fecioara Maria străjuie în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, primul lăcaş de patrimoniu din Ucraina înscris pe lista Unesco.
Între cele mai cunoscute şi mai inovatoare abordări ale temei în artele plastice sunt de menţionat Buna Vestire pictată de Fra Angelico la Mânăstirea San Marco din Florenţa, Annunciazione di Cestello a lui Sandro Botticelli, o scenă pictată de Giotto La Capela Scrovegni din Padova sau Buna Vestire a lui Leonard de Vinci, care copleşeşte prin lirismul creat între personaje. Caravaggio introduce în compoziţie o nouă perspectivă în relaţia dintre Fecioară şi arhanghel, iar misteriosul spaniol El Greco reia tema într-o serie de versiuni, schimbând mereu modul de tratare a luminii şi culorii şi de dispunere a personajelor. Artiştii flamanzi descriu scena într-un decor medieval, în spaţii închise, iar francezii aleg lăcaşuri de cult ca decor. În timpurile moderne s-a ajuns la reprezentări inedite, cum ar fi cea a artistului american Henry Ossawa Tanner, în care arhanghelul este plăsmuit dintr-o lumină aurie, exprimând intensitatea trăirii religioase.(Cristina Zaharia)/czaharia
