Demonstraţiile care au avut loc la Belgrad la sfârşitul săptămânii trecute au fost paşnice. Protestatarii care solicitau demisia preşedintelui Alexandar Vučić au rememorat bombardamentele NATO de acum 20 de ani. Alianţa nord atlantică a declanșat bombardamentele ca reacție la genocidul comis de regimul condus de Slobodan Milošević împotriva albanezilor din Kosovo. Ofensiva NATO a durat 78 de zile. Potrivit datelor furnizate de organizația Human Rights Watch, în urma atacurilor şi-au pierdut viaţa 500 de persoane, însă autorităţile sârbe însă vorbesc despre mii de victime. Urmele atacurilor aeriene încă se pot observa în anumite zone, iar ţara a pierdut aproape tot ce a avut. A trebuit să renunţe la Kosovo, iar o bună parte a infrastructurii a fost distrusă. Peste un an şi jumătate Milošević a pierdut puterea, a fost extrădat Tribunalului Internaţional (ICTY), iar în anul 2006 a murit în închisoarea din Scheveningen.
La data de 17 februarie 2008, provincia Kosovo a devenit independentă, beneficiind de ajutorul substanţial al Statelor Unite, motiv pentru care ţara şi în prezent este un aliat fidel Washingtonului. Deşi economia noii ţări are probleme grave, potrivit unui sondaj dat publicităţii săptămâna trecută, care măsura nivelul de fericire al popoarelor lumii, Kosovo figurează pe locul 46 (din 158) şi cu acest rezultat este al doilea după Slovenia în clasamentul fostelor ţări ale Iugoslaviei (România se află pe locul 71). Chiar dacă kosovarii sunt fericiţi, situaţia ţării nu este tocmai bună. După 11 ani de independenţă, mai sunt încă 80 de ţări – cinci dintre aceştia sunt membri în Uniunea Europeană (printre care şi România) – care nu au recunoscut independenţa ţării. Kosovarii au încă nevoie de viză pentru a pătrunde în zona Schengen. Liderii ţării devin din ce în ce mai hotărâţi pe plan internaţional, însă astfel riscă să răcească relaţiile cu principalii lor aliaţi: în primul rând cu Statele Unite dar şi cu UE şi în cadrul acesteia cu Germania. Occidentul este nemulţumit că Priştina nu doreşte normalizarea relaţiilor cu Serbia. Dialogul celor două state, dus sub egida Uniunii Europene, s-a blocat şi acest lucru nu s-a întâmplat doar din cauza sârbilor.
Zilele trecute David Hale, secretarul de stat din cadrul Ministerului de Externe american însărcinat cu probleme politice, a făcut o vizită în Belgrad şi în Priştina pentru a atenţiona cele două state, că dacă nu vor obţine progrese în cadrul negocierilor, atunci acest fapt ar putea să aibă consecinţe neplăcute pentru ambele ţări. Vizita lui Hale este importantă şi pentru un alt motiv: diplomatul american a fost însoţit la această vizită de către doi consilieri ai cancelarului german, Angela Merkel, şi anume Jan Hecker şi Matthias Luttenberg, şi aceştia au transmis îngrijorările UE pentru împotmolirea dialogului. Bruxelles-ul și-a manifestat nemulțumirea din cauză că în urmă cu câteva luni premierul kosovar, Ramush Haradinaj a decis introducerea unei taxe vamale de 100% pentru toate produsele din Serbia, pentru a forţa recunoaşterea ţării de către Belgrad. Ecoul acestei măsuri radicale a fost deosebit de prost receptat şi la Washington. Cu toate acestea, Haradinaj nu vrea să renunţe la măsura sa conroversată. „Aceasta a fost o decizie suverană a guvernului kosovar” – spunea premierul. Haradinaj se bucură de sprijinul majorităţii societăţii. O bună parte a presei din Kosovo susţine că ţara nu este o colonie a Statelor Unite şi are dreptul să se răzbune pe Serbia. Motivul majorării drastice a taxelor vamale a fost faptul că Serbia a blocat aderarea Kosovo la Interpol. Prim-ministrul crede că ţara sa trebuie să înveţe să-şi apere interesele. „Nu am avut altă soluţie, Serbia era din ce în ce mai agresivă” – declara Haradinaj.
Deşi preşedintele american Donald Trump şi-a exprimat printr-o scrisoare speranţa că cele două state în curând vor putea semna un acord istoric la Washington, deocamdată nu sunt şanse pentru aşa ceva. Pe de altă parte, nici Alexandar Vučić nu-şi permite să facă concesii Priştinei, având în vedere că se află sub o puternică presiune din partea opoziţiei. De altfel proiectul lui Trump este ca între Serbia şi Kosovo să aibă loc un schimb de teritorii, dar aceasta ar putea să creeze un precedent periculos în Balcani având în vedere că şi în Macedonia de Nord trăieşte o minoritate albaneză însemnată. Astfel, normalizarea relaţiilor încă mai are de aşteptat.
Székely Ervin, Rador
