Dacă parlamentul maghiar va adopta proiectul de hotărâre al deputatului Pánczél Károly, anul 2020 va fi declarat în Ungaria „Anul comuniunii naţionale”. Având în vedere că iniţiatorul este membru al partidului de guvernământ (care are o majoritate de 2/3 în legislativ) şi este preşedintele comisiei comuniunii naţionale (există o astfel de comisie permanentă în parlamentul ungar) este aproape cert că iniţiativa va primi un vot favorabil. De altfel, Pánczél nu a fost primul deputat care s-a gândit la un astfel de demers. În toamna anului trecut Szávai István, deputat al partidului Jobbik a depus o iniţiativă similară prin care a propus ca anul 2020 să fie declarat „an memorial Trianon”, dar acest proiect a fost respins de majoritatea parlamentară. Potrivit textului proiectului de hotărâre
„Parlamentul asumându-și răspunderea care provine din legea fundamentală cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la semnarea la data de 4 iunie 1920 a dictatului de pace care a sfâşiat teritoriul Ungariei şi o treime din naţiunea maghiară a fost pus sub autoritatea unor ţări străine; luând act că problemele politice, economice, juridice, psihologice cauzate de dictatul de pace sunt nerezolvate până în prezent; dar inspirându-se din credinţa maghiarimii din străinătate în păstrarea sa şi apreciind rezultatele politicii transfrontaliere de unificare paşnică a naţiunii începută în 2010, declară 2020 ca an al comuniunii naţionale.”
În mod concret, acest lucru înseamnă că atât în Ungaria cât şi în alte regiuni locuite de maghiari, în Bazinul Carpatic se vor organiza evenimente, comemorări, dar se vor și face filme, materiale didactice cu scopul de a „întări conştiinţa comuniunii naţionale transfrontaliere, apărarea, şi exprimarea propriei identităţi”. Proiectul de hotărâre însă nu se opreşte aici, ci vine şi cu propuneri atât pentru statul maghiar cât şi pentru celelalte ţări ale regiunii:
„Parlamentul sprijină şi îndeamnă la respectarea principiului suveranităţii statale şi crearea unei noi cooperări central-europene care să aibă în vedere respectarea solicitărilor legitime ale comunităţilor naţionale de păstrarea identităţii lor, iar cu ajutorul acesteia (a cooperării n. r.) spre beneficiul fiecărui stat, naţiuni şi comunități naţionale se va putea depăşi moştenirea trecutului privind practica excluderii, lipsirii de drepturi şi limitării (drepturilor n. r.).”
Din textul proiectului de hotărâre însă nu rezultă – în cazul aprobării – ce fel de mandat ar acorda legislativul executivului. În motivarea hotărârii găsim însă un argument, care ar putea justifica anumite decizii de politică externă:
„Maghiarimea şi la 100 de ani după tragedia istorică este capabilă de reînnoire naţională, de promovarea viitorului comun al popoarelor din Bazinul Carpatic.”
Potrivit motivării, secolul care a trecut ne-a arătat că înnoirea naţiunii înseamnă mai mult decât doar supravieţuirea. După ce documentul a statuat faptul că „datorită capacităţii creatoare a spiritului maghiar, naţiunea a obţinut rezultate recunoscute de toată lumea în domeniul cultural, ştiinţific şi economic”, autorul formulează oferta finală a parlamentului către statele din jurul Ungariei, unde trăiesc maghiari (implicit şi României):
„prin oferta făcută popoarelor regiunii privind o nouă cooperare, dorim să slujim şi viitorul central-european”.
Referitor la acest proiect de hotărâre istoricul Gerő András a declarat pentru cotidianul Népszava, că ideea în sine de a declara un an ca anul comuniunii naţionale „nu e o idee diabolică”, însă depinde foarte mult de ce fel de conţinut vor avea maniferstările dedicate anului respectiv. „Dacă acestea se vor limita la evocarea pierderii şi totul se va reduce la naraţiunea că Occidentul perfid într-o manieră diabolică a făcut tot posibilul pentru ciopârţirea Ungariei, atunci va fi un rezultat tragic. Dacă în schimb va întări ideea că nu graniţele sunt importante, ci că identitatea şi unificarea naţiunii este posibilă şi fără revizuirea frontierelor, atunci va putea contribui la crearea unei naraţiuni pozitive” – declara Gerő András.
Székely Ervin, Rador
