Incendiul de la Notre Dame a fost stins, dar inimile noastre încă fumegă. Este greu sa scrii un articol atunci când eşti atât de ataşat de subiect.
Noi, românii din generaţia mea, am crescut hrănindu-ne visurile cu imagini din capitala Franţei. Notre Dame, Tour Eiffel, Montmartre…ne populau imaginarul şi ne ajutau să trăim. Ne gândeam că dincolo de cenuşiul vieţilor noastre există o lume frumoasă, în care cultura, monumentele, istoria, tradiţia nu sunt deloc cuvinte goale.
Când am ajuns la studii, la Paris, în toamna-iarna lui 1999, frumoasa Notre Dame, situată foarte aproape de facultatea noastră, era un popas de suflet. Atmosfera sa, încărcată de rugăciunile atâtor oameni, de frumuseţe şi de o istorie frământată, ne ajuta să trecem peste micile greutăţi de fiecare zi şi ne ajuta să deschidem larg aripile. Notre Dame era un simbol de netăgăduit al veşniciei, al respectului şi devoţiunii omului pentru Creatorul său. Cumva Notre Dame reuşea să adune confesiunile, să îmbrăţişeze rugăciunile şi să le transforme în ofrandă pentru noi toţi.
Focul acesta ne-a zguduit pe toţi şi ne-a reamintit cât de fragili suntem. Tragedia ne va ajuta, poate, să ne scuturăm de zgura cotidianului şi să ne amintim ce este important pentru omenire, care este sensul existenţei noastre. Suntem în Săptămâna sfântă catolică şi la câteva zile de Floriile ortodoxe. Să lăsăm în urmă cruzimea, egoismul, mândria, mânia, goana după bani, ca oameni şi ca naţiuni.
Piatra de temelie a catedralei catolice Notre Dame a fost pusă în anul 1163, în prezenţa Papei Alexandru III. Este o capodoperă a arhitecturii gotice. Mai mult decât un monument, catedrala este, înainte de toate, „Casa lui Dumnezeu şi Adăpostul oamenilor”, după cum se precizează pe site-ul oficial. De la începuturi, pietrele vii, credincioşii, sunt cele care îi conferă adevărata existenţă.
Notre Dame este vizitată anual de 13 milioane de oameni, veniţi din întreaga lume, ceea ce înseamnă mai mult de 30.000 de persoane pe zi. Un lucru mai puţin cunoscut despre catedrală este că pe acoperiş exista un stup pentru albine, montat în primăvara lui 2013, catedrala fiind asociată prin acest gest mişcării de păstrare a biodiversităţii. Totodată, a fost şi un gest prin care se reaminteşte oamenilor frumuseţea Creaţiei şi responsabilitatea pe care o au faţă de aceasta.
Suntem alături de voi, dragi fraţi francezi!
Autor: Carmen Ionescu
